Danut Cepoi - creaţii proprii

Poate primăvara blândă camuflează
calmul haos ce-ţi umbrește ochii
când spre mine vii așa de verde
și încet parfumul ţi-l apropii.

Imensitate tu,
atât de largă ești și pură-n ochii ei,
încât,
de orizonturi s-ar mai naște-o mie

Să nu mai vii la mine niciodată
să nu mai vii că nu te mai aștept
atâta apă a trecut prin robinet
că am uitat de te-am văzut vreodată.

Tic-tacul clipelor meschine începe seara târziu
când jumătate de oraș doarme deja, iar cealaltă
face dragoste, sau se uită pe geam a pustiu.
Tic-tacul clipelor înșelate înaintează spre seară

Viață tristă, gardieni balamuc
instanță de Irozi temniceri
la lume nimic nu se vede
de la oameni nu știi ce să ceri.

Cristal de idee
Dimineață galbenă
Psalm spus în gând
Un fel de luare-aminte

Jur că nu te voi uita.
Fiecare vaier fiecare notă
în numele pe care-l porți
reverberat aici

Văzutele unde pe mări
depărtări -
clădite pe marginea clipei
din pleoapele tale cărări

Iubesc în vers și verbele
și crinul
cuvântul ce-a venit la noi
destinul.

Îmi pot schimba gândul
pentru tine chip pelegrin,
dar tu de ce-mi pui piedică,
pe care drum ai vrea să merg, destinului