Danut Cepoi - creaţii proprii

În somnul tantric desfăcut pe-o oră
mă arde strălucirea unei stele mici
o legăn o secundă-n auroră
și-i simt culoarea dulce pân-aici.

Sărută-mă iubito, sărută-mă
să-mi treacă de dor
pe chipul călător
sărută-mă iubito, sărută-mă!

Pe-oriunde mergi, pe unde rătăceşti
de zâmbet nu mai eşti în stare;
căci te-ai pierdut printre cei vii
topit de viaţa care doare,

Nu știu dacă toate zilele frumoase au trecut,
și nici de mai trăiesc
mă simt suspendat - între -
am văzut, am iubit, mai iubesc?

Singurătatea numărului unu
mă doare cald.
De dimineața până seara
Căpcăunu

Timpul trece, orele se duc

nu mai jinduiesc de mult la vară

mă usuc ca creanga pomului

când aşteaptă iarna primăvară.

De m-ar întreba nesfârşitul
unde mi-am lăsat inima
i-aş răspunde aşa:
n-am cunoscut-o nicicând,

Cu ce-ai putea tu schimba lumea?
cu o magie a mâinilor înălțate spre cer
cu o rugăciune
cu mătănii pe covorașul tău frumos

Către cetatea ochilor
orbecăiesc
însetat de lumina
ce o doresc,

Ca o roată de moară tăvălugul însetat trece
peste ziua de ieri, peste ziua ce-a fost,
ca o pasăre mare tăvălind lucruri
ca o taină ascunsă revelată anost.