Danut Cepoi - creaţii proprii

Sfârşit de an, Decembrie, firesc.
Da-n mine-i ceva straniu - şi grotesc.
De dorul unui gând eu mă topesc
de iarna asta fără de zăpadă,

motto:
„Pacea începe cu un zâmbet".
(Maica Tereza de Calcutta)

Tatălui meu, și tuturor taților plecați...

Și oamenii nu văd că plouă,
și lumea tremură de-albastru,

Dați-mi ceva
ca veninul
ca moartea,
și ca viața împreună

De ce nu taci s-aud cum plânge luna?
De ce nu taci s-aud, s-o văd pribeag,
pe orice meleag,
plângând, plângând întruna?

Pentru tot ce-am făcut
pentru noi -
meritam un sărut, nu o palmă
și hula strigată-n etern -

Doar mergând, doar mergând -
reușeşti să-nţelegi sensul vieţii invers,
doar fiind, doar fiind într-un pas
reușești să ajungi -

A nins. A nins frumos.
A nins cu mângâierea unui vânt;
peste pădurea noastră de salcâmi
s-a așternut covor subţire, delicat ca vata,

Poate primăvara blândă camuflează
calmul haos ce-ţi umbrește ochii
când spre mine vii așa de verde
și încet parfumul ţi-l apropii.

Imensitate tu,
atât de largă ești și pură-n ochii ei,
încât,
de orizonturi s-ar mai naște-o mie