Cuvintele care nu pot fi ținute în frâu - Manuela Munteanu

Într-o dimineață ploioasă, în mijlocul unei cafele reci și a unui șir de mesaje neimportante, se trezește cu un tic verbal: „Măcar ai putea să taci!”. Nu e nimic neobișnuit; doar o manifestare a sindromului Tourette, care îl face să verbalizeze gânduri necontrolate. Dar astăzi, cuvintele sunt mai acide ca niciodată.
"Nu știu ce să fac cu viața mea!” - exclamă, fără să vrea. Aproape că se simte ca un personaj dintr-o piesă de teatru absurd.
În drum spre birou, se întâlnește cu un coleg și, fără să se poată controla, spune: "Ești mai inutil decât un Wi-Fi fără parolă!”. Își dă seama că nu doar cuvintele sunt ticuri; și gândurile sunt. Poate că sindromul Tourette este doar o formă extremă de sinceritate.
La ședința de dimineață, șeful propune o nouă strategie de marketing. "Sună ca o idee de la un concurs de talente pentru amatori!”, comentează fără să vrea. Atmosfera îngheață. Poate că sinceritatea brutală nu este întotdeauna apreciată.
După-amiaza, în metrou, un străin îl întreabă cum se simte. "Ca un cățel care a învățat să danseze pe muzica lui Beethoven!”, răspunde, fără să se poată controla. Străinul îl privește confuz. Poate că sindromul Tourette este doar o formă de artă spontană.
Seara, în fața oglinzii, se întreabă: „Dacă aș putea să opresc cuvintele astea, cine aș fi eu?”. Poate că sindromul Tourette este doar o oglindă a gândurilor noastre neexprimate.
În final, realizează că, deși nu poate controla cuvintele care îi ies din gură, poate controla cum le interpretează. Le vede ca pe o oportunitate de a le deschide altora perspective.