Carte de vise deşarte - flo04xvo

Şi uite c-a venit ultima zi, aş vrea să ştiu când va răsări şi soarele, oare în ce emisferă ? Ceaţă şi multă linişte... Zilele au trecut parcă spre regretul meu, mă copleşesc, gândurile mă învăluie nu-mi dau pace mă frământă îmi fac nopţile albe şi reci. Nu mai eşti,poate nu vei mai fi, ştiu că vei fi tare aproape dar mi-e teamă că nu te voi găsi... Nu ştiu! Ne sperie pe amândoi regăsirea, cunoaşterea şi poate ne e teamă să fim aproape. Din toate potecile lumii nu vreau decât una singură: spre tine! Aş vrea poteca să nu fie chiar pe malul mării ca valurile în zbuciumul lor să nu poată şterge paşii tăi, talazurile să nu astupe urmele tale. Din tinereţe nu am mai iubit aşa. Credeam că nu mai e timp, că nu mai am dreptul şi nu îmi mai este permis... Dragostea e ticăloasă, umblă deghizată în tot felul de lucruri şi face urzeli de suflete. Mi-a urzit şi mi-a ţesut voaluri cu stele să nu pot refuza zâmbete, mi-a brodat în fir auriu raza de lună să nu uit că sunt om,să nu uit că trăiesc şi respir şi poate am dreptul să şi iubesc poate pentru ultima oară. Orele s-au transformat în fluide, au curs prin clepsidre enorme înalte şi prea abrupte prin care nisipul s-a risipit iremediabil. Am vrea să sugrumăm gâtul clepsidrei ca veşnicia să rămână aici lângă noi, cu tine, cu mine, cu el, cu ea... Din visele zvârcolite de febră, din şoaptele curse inconştiente pe pernă să facem un album de regrete şi să se numească simplu... Carte de vise deşarte!