Caprarflorin - creaţii proprii

Când gândul tău se adâncește-n mine
Și-mi răscolește fiecare vis,
Mă-ntreb iubito de îți este bine
Acolo unde ești în paradis .

viața e o picătură de timp
asemeni unei picături de rouă
prelinsă de pe o frunză
răvășită de gânduri

mă simt cuprins de-o tainică privire,
de acea picătură de lumină
pogorâtă din strălucirea
Stelei de la Răsărit

Tăcerea ta o simt asurzitoare,
Cuvinte nerostite mă rănesc
Și nici nu știi ce mult mă doare
Această liniște ce n-o doresc.

În temnițele sufletului stau ascunse,
Închise ermetic, părerile de rău,
Strânse-n lanțurile cuvintelor nespuse,
Tot încercând să iasă din nesfârșitul hău.

În ritmul cald al inimii mă poartă
Pierdutii pași ai ultimului dans,
Un vals ce a schimbat a noastră soartă
Scoțându-mă din veșnicul balans

Noi suntem. Dar oare ce înseamnă a fi
În terna existență efemeră ?
Tăcute roluri jucate în pustii
De noi, actori in viața pasageră.

O clipă timpul parcă a stat în loc
Și simt că am atins nemărginirea,
Pentr-o secundă-n fărâma de noroc
Privirea ta mi-a întâlnit privirea.

În taina înserării îmi spui că mă iubești,
Privirea-ți delicată mi-o spune a câta oară,
Chiar nerostind cuvinte nu ai cum să greșești
C-o văd lucind în aștrii ce-n ochii tăi coboară.

Îmi iartă doamnă vina de-a te iubi prea mult,
Din suflet îmi culege nectarul inimii,
Căci ani la rând trecură și n-am știut s-ascult
De focul nesfârșit și viu al pasiunii.