Caprarflorin - creaţii proprii

Admir acum tabloul toamnei tale,
O strălucire ești în fondul arămiu,
Te-ai stins ușor cu-a florilor petale
Si-ai renăscut în dansul frunzelor, târziu.

Fior călduț în inimă-mi pătrunde,
Imi răscolește fiecare răsuflare,
Iar sufletu-și găsește alinare
Când mâna mea pe-a ta cu drag o prinde.

Tăceri,
S-au risipit spre nicăieri
Si magica lumină albastră,
Ce mângâia iubirea noastră,

Povestea mea e și povestea voastră,
Nimic original sau mai de preț în ea,
Un pic banală chiar vi se va părea,
Căci ați trait-o chiar și dumneavoastră.

Alungat de-ale tristeții valuri
Prin amintirile de taină,
Te regăsesc mult prea frumoasă doamnă,
Inveșmântată-n firavele voaluri

E-o cărăruie mică într-un singur sens,
Suișuri, coborâșuri de toate-am întâlnit,
Răscruci de drumuri care purtau nedefinit
A vieții mele soartă-n vastul univers.

Adancu-ntunecos al unei mări
Ce-ascunde în străfundul ei ,
Plecate odat’ spre alte zări,
Corăbii cântate-n epopei,

mă simt cuprins de-o tainică privire,
de acea picătură de lumină
pogorâtă din strălucirea
Stelei de la Răsărit

Pustiu...
Si e târziu...
Se scurg în foaia goală
Doar vorbe fără sens

Am aruncat iubirea-n stele,
Dar stelele cu a lor cunună,
Voiau din cer parcă să-mi spună
S-o tin în gândurile mele .