Caprarflorin - creaţii proprii

Când visele pier
In noaptea senină,
Rămâi, tu, mister,
Ce somnu-mi animă

A îmbătrânit și blândul trandafir,
Petalele s-au prins în jocul zării,
Chiar dacă e gol al vieții lor potir
C-un ultim zbor sărută spuma mării.

Ecou al unei clipe-ndepartate,
Un vuiet trist al inimii plăpânde,
Izvorul nesfârșitelor osânde
Si al speranțelor de mult uitate,

Ești zborul lin al unui pescăruș
La malul mării sufletului meu,
Cu aripi largi pe cer, tu, jucăuș,
Atingi candoarea unui curcubeu.

Se-aștern tăceri
'n al nopții ungher.
Eterne dureri
'n cuvinte ce pier

Plouă din cer
Cu lacrimi de-argint,
Mă contopesc cu visele tale,
Pierzându-mă iar,

Fecioară îndoielnică, iubirea,
Ce parcă ar mai vrea, sau... parcă nu,
Mironosiță ce mă poartă cu amăgirea
Jucându-și tot mereu al ei atu,

Plâng nestiutele viori
De dragul păsării în zbor
Si-a vocii-ncântătoare,
Ce-n suflet ne dădea fiori.

Ti-am șters o lacrimă cu un sărut
Iar buzele-au simțit durerea ta,
Te țin în brațe, tandru și tăcut...
Tăcerea mea o ascultă pe a ta.

Am regăsit iubirea pierdută in ochii tăi,
Ascunsă-n strălucirea orelor de seară,
Când reflectau asemeni cu-a stelelor văpăi
Pe întunecatul cer al unei nopți de vară.