Caprarflorin - creaţii proprii

Când valul înspumat al mării
Lovește țărmul dur, in forță,
Aș vrea să-ti fiu a vietii torță,
Atunci, în pragul înserării,

A înflorit mai ieri un trandafir,
Boboc al unei dragoste eterne,
In suflet eu culeg frumosul fir
Să fie aleanul vieții mele terne.

În seara asta nu-ți spun că te iubesc,
Te las pierdută-n gândurile mele,
În marea viselor din nou plutesc,
Cu capul printre nori și printre stele.

Spre seară a fost atunci, demult.
Părea o seară ca oricare,
Când luați de-a vieților tumult
Ne-am cunoscut din întâmplare.

Amintește-ți doamna mea de prima oară
Când sub geamul tău treceam grăbit,
Era frig, ploua, și era seară,
Da-n inimă-mi ardea un foc mocnit .

Voi ști eu oare-n viață ce-i iubirea?
Voi fi atins de aripa-i măiastră?
Voi ști a scrie cu pana mea albastră
Cântându-i iar, în versuri, nemurirea ?

-“Sărutul tău l-aș vrea acum iubite
Pierdut printre petalele de flori,
Ce-n patu-nmiresmat sunt risipite,
O plapumă de-arome și culori.

De vei veni
O să-ți sărut și urma
Pasului lăsată
Pe alei,

M-opresc. Un strop din cer, clar și cristalin,
O lacrimă curată a unui îngeraș,
Durere și tristețe , regrete și suspin,
Mi-aduce-adânc în suflet când cade-mi pe obraz.

Gonea flămând şi însetat de sânge
În jungla vieţii-n asfinţit de soare,
Pornise în cumplita vânătoare
La care foamea l-a putut constrânge.