Caprarflorin - creaţii proprii

Din duritatea unui bloc de piatră
Cioplesc cu drag frumosu-ți trup
Și dau cu grijă deoparte laolaltă
Cruzimea, răutatea, iar din minciună rup

Un om… o mască… o figură…
Un biet actor pășind pe scena vieții
Neincăpand în a destinului măsură
Își caută în centrul vechi al pieții

Sunt zeci de ani de când nu am mai fost acasă,
Revăd iar munții dragi, pădurile bogate
Și colo sus în deal e casa bătrânească
Ascunsă-n înălțimi, pierdută printre sate.

Tu ești minunea sorții scrisă printre rânduri
Din poezia vieții de odinioară,
De vei pătrunde iară-n eternele adâncuri
Mă vei găsi în triste versuri dintr-o vară.

Un val ca valul mării, înspumat,
De țărmul vieții mele azi se sparge,
Dă piept cu digul ce tu l-ai ridicat
Zdrobindu-mi ale viselor catarge.

Am așternut în liniștea-nserării,
Pe cerul gol al nopții nesfârșite,
Petale smulse din floarea neuitării
De briza dragostei neîmplinite.

un strop din cer…
o picătură de viață
pătrunde-n solul arid
al sufletului meu

În ore tainice, târzii, ale primului gând, pe marginea unui pat uzat și ros de vreme, cu capul în mâini și privirea pierdută-n neant, aștept numărătoare timpului să scurgă enigmaticele clipe ale nopții. Locul somnului odihnitor de mult fusese acaparat de o veghe continuă al unui eu absolut în lupta necontenită a gândurilor mele. De câștigat ai câștigat tu,da, tu, cea care, cu barosul indiferenței tale ai zdrobit în mine și ultima fărâmă de fericire. Ridic de jos cioburile iubirii noastre , le-adun și le pun pe o masă și, ca într-un puzzle imens, încerc să reconstitui pas cu pas, pe firul amintirilor de-odinioară, ceea ce cu atâta intensitate noi am simțit. După o eternitate, în puzzle-ul aproape terminat am descoperit iubirile si geloziile, tristețile si bucuriile, împlinirile si amăgirile, nopțile si zilele, tot ce am trăit sau am fi putut trăi și din tot acest amalgam de trăiri definite și nedefinite lipsea o singură piesă, TU.

Tu ești ! Dar dacă n-ai fi fost
Cum oare-aș fi putut să te găsesc,
Că-ntreaga lume n-ar fi avut un rost
Fără surasu-ți cald și îngeresc?

Sunt prizonierul dragostei sublime
Ascuns de-a ta suavă-mbratisare
În temnița iubirii-n adâncime
Iar cheile-s demult zvârlite-n mare.