Camelia Oprita - creaţii proprii

Camelia Oprita CAMELIA OPRIȚA
Colaborează la o serie de reviste din țară, reviste cu renume (Flacăra lui A.P., Plumb, Acolada, etc), dar și la celelalte reviste de atitudine și opinie culturală. Prin acest mod, autoarea ține legătură permanentă cu țara, cu pământul românesc din al cărei rădăcină se trage.

Oricât ai umbla pe culoarele lumii largi, cutreierându-le pământurile, acasa ta e pământul pe care ai făcut primii pași.

În 2019, publică prima carte la ed. Sf. Ierarh Nicolae, Băila: Cuvântul deschide gândul omului.
Pentru că divinitatea este Cuvântul cuvintelor, autoarea încadrează în acest volum o serie de eseuri cu consistența necesară: Dumnezeu-Pământ-Om-Viață, dar și o serie de poeme care fuseseră deja publicate în mai multe reviste.
Autoarea descrie puținul destinului ca pe o copilărie mai curată decât dragostea.
Marea de cerneală al cărei țărm este hârtia, conturează Povești din Călimară, carte ilustrată, dar care va apărea în cursul acestui an. Și tot din această serie: Povestiri și poezii la Curtea regelui, Povestiri cu tâlc de copil ( în curs de lucru grafică) . O altă povestire pentru copii, face trimitere la nașterea și conviețuirea stelelor cu oamenii; ele nu vor răul omului, ci atenția și bunăvoința lui: Povestea stelelor – în curs de apariție în prima decadă a lunii martie, 2022.
Tot ceea ce scriu aparține oamenilor, eu sunt doar curatorul...
Poezia este instrumentul unei minuni, un anotimp continuu de culori şi stări sufleteşti unde primează visul. Poezia e sunetul naturii când întâlneşte imaginaţia omului. Nu este alcătuită din cuvinte, ci din gânduri trăite pe hârtie. Hârtia trăieşte şi simte sufletul omului, se intersectează cu el, se luminează sau se întristează odată cu el.
Camelia Oprița
- autoare aforisme, eseuri poeme, poezii pentru copii -

- - - - - - - - - - -

Distribuie acest autor:

  • Bună dimineața, Camelia!

    Pentru ce mi-ai zis pe nume, că se întâmplă să vorbesc mai repede pe limba ta?
    Sau pentru că ești foarte mirositoare de parcă cineva a vărsat peste tine paradisul?
    Cred că dacă mi-aș lăsa păpușa din mână s-ar adăposti
    sub tine ca să n-o fure vântul.

  • Trei furnici cu pălării


    Trei furnici cu pălării
    Umblă-n sus și umblă-n jos
    Cu un bob aproape ros

  • Un bondar își face casă

    În pădure, pe cărare,
    Crește floarea la izvoare
    Și în frunza ei prea deasă,
    Un bondar își face casă.

  • Motănel

    Deşi amărât şi mic
    Motănel e de revistă:
    Face nazuri din nimic,
    Suflă nasu' în batistă.

  • Flori de măr

    Ce este după verdele trăit
    mai adevăr de adevăr,
    mai curat ca florile de măr,
    nu este Dumnezeu?

  • Stând pe marginea Lunii

    Ascultam cerul,
    stând pe marginea lunii,
    în serile când gândurile îmi porniseră în lume,
    eram picătură de om în inimia ta,

  • Târzie lacrimă, iubirea...

    Am fost copila de la ţară,
    Veneau necazuri şi treceau uşor.
    Mai dragă ca o primăvară,
    Trecu copilăria ca un nor.

  • O inimă și o lună

    Caut apa unei irosiri egale
    cu ploaia,
    îmi clocoteşte trupul în lumină
    şi umbra mi-e mai limpede la brâu.

  • O floare, un câine

    Mă culcasem odată lângă o stea;
    o floare, un câine era lumea mea.
    Iar dacă mai încape vreun cuvânt,
    câinele și floarea erau umbre -n vânt.

  • În balonul de săpun

    Am văzut aseară-n drum,
    În balonul de săpun,
    Lumea asta răsturnată,
    Ţara norilor, bogată.