Camelia Oprita - creaţii proprii

Camelia Oprita CAMELIA OPRIȚA
Colaborează la o serie de reviste din țară, reviste cu renume (Flacăra lui A.P., Plumb, Acolada, etc), dar și la celelalte reviste de atitudine și opinie culturală. Prin acest mod, autoarea ține legătură permanentă cu țara, cu pământul românesc din al cărei rădăcină se trage.

Oricât ai umbla pe culoarele lumii largi, cutreierându-le pământurile, acasa ta e pământul pe care ai făcut primii pași.

În 2019, publică prima carte la ed. Sf. Ierarh Nicolae, Băila: Cuvântul deschide gândul omului.
Pentru că divinitatea este Cuvântul cuvintelor, autoarea încadrează în acest volum o serie de eseuri cu consistența necesară: Dumnezeu-Pământ-Om-Viață, dar și o serie de poeme care fuseseră deja publicate în mai multe reviste.
Autoarea descrie puținul destinului ca pe o copilărie mai curată decât dragostea.
Marea de cerneală al cărei țărm este hârtia, conturează Povești din Călimară, carte ilustrată, dar care va apărea în cursul acestui an. Și tot din această serie: Povestiri și poezii la Curtea regelui, Povestiri cu tâlc de copil ( în curs de lucru grafică) . O altă povestire pentru copii, face trimitere la nașterea și conviețuirea stelelor cu oamenii; ele nu vor răul omului, ci atenția și bunăvoința lui: Povestea stelelor – în curs de apariție în prima decadă a lunii martie, 2022.
Tot ceea ce scriu aparține oamenilor, eu sunt doar curatorul...
Poezia este instrumentul unei minuni, un anotimp continuu de culori şi stări sufleteşti unde primează visul. Poezia e sunetul naturii când întâlneşte imaginaţia omului. Nu este alcătuită din cuvinte, ci din gânduri trăite pe hârtie. Hârtia trăieşte şi simte sufletul omului, se intersectează cu el, se luminează sau se întristează odată cu el.
Camelia Oprița
- autoare aforisme, eseuri poeme, poezii pentru copii -

- - - - - - - - - - -

Distribuie acest autor:

  • Mărțișor

    Ghiocel de catifea
    Cu petale de aba
    Și ață de pe mosor –
    Mărțișor.

  • Păianjenul şi toamna

    Noaptea este de grafit,
    Tot mai galben e pământul.
    Semn că toamna a venit,
    La fereastră-mi bate vântul.

  • Scrisoare de la tata

    Când ziua de mâine va veni fără mine,
    aş vrea să nu plângi.
    Ştiu cât mă iubeşti,
    că te gândeşti la mine,

  • A fost odată...

    Ca o aripă albastră,
    Bătea vântul la fereastră.
    Se mira și nu știu cum
    Îmi văzuse ieri pe drum.

  • Povești din călimară

    Dintr-un lujer de lumină,
    Rândunel și rândunica
    Au croit rochiță fină
    Ca să-și primenească fiica.

  • Fluturașul singuratic

    Noaptea este ca de smoală,
    Este frig și bate vântul.
    Frunzele încep să piară,
    Învelind de zor pământul.

  • A fi eu tu în a fi

    Dragostea mi-a pătruns în suflet
    ca un ochi de lumină cu privirea ascuțită.

    Ușoară ca un vis,

  • Copilăria trece între două jocuri copilăreşti...

    Cântă cineva de zor, la fântână...
    E glasul ei, îl cunosc dintre o mie.
    Şi toate gândurile ei sunt o inimă mare
    În care eu locuiesc cu tot cu poveştile spuse de ea.

  • Nostalgie – Elegie de toamnă

    Ce aer!
    Ce miros tomnatic are câmpul!
    Ce priviri triste au păsările mici ale tufișurilor pe jumătate goale.
    Câtă nostalgie emană toamna și plouă cu nuci...

  • Copilărie la pătrat

    Creşte dimineaţa albită de floare,
    Inima-i de nouri şi văpaie.
    În fiecare floare e un cuib de soare.
    Aromele de iasomie călătoresc în ploaie,