Camelia Oprita - creaţii proprii
- Mărțișor
Ghiocel de catifea
Cu petale de aba
Și ață de pe mosor –
Mărțișor.
- Păianjenul şi toamna
Noaptea este de grafit,
Tot mai galben e pământul.
Semn că toamna a venit,
La fereastră-mi bate vântul.
- Scrisoare de la tata
Când ziua de mâine va veni fără mine,
aş vrea să nu plângi.
Ştiu cât mă iubeşti,
că te gândeşti la mine,
- A fost odată...
Ca o aripă albastră,
Bătea vântul la fereastră.
Se mira și nu știu cum
Îmi văzuse ieri pe drum.
- Povești din călimară
Dintr-un lujer de lumină,
Rândunel și rândunica
Au croit rochiță fină
Ca să-și primenească fiica.
- Fluturașul singuratic
Noaptea este ca de smoală,
Este frig și bate vântul.
Frunzele încep să piară,
Învelind de zor pământul.
- A fi eu tu în a fi
Dragostea mi-a pătruns în suflet
ca un ochi de lumină cu privirea ascuțită.
Ușoară ca un vis,
- Copilăria trece între două jocuri copilăreşti...
Cântă cineva de zor, la fântână...
E glasul ei, îl cunosc dintre o mie.
Şi toate gândurile ei sunt o inimă mare
În care eu locuiesc cu tot cu poveştile spuse de ea.
- Nostalgie – Elegie de toamnă
Ce aer!
Ce miros tomnatic are câmpul!
Ce priviri triste au păsările mici ale tufișurilor pe jumătate goale.
Câtă nostalgie emană toamna și plouă cu nuci...
- Copilărie la pătrat
Creşte dimineaţa albită de floare,
Inima-i de nouri şi văpaie.
În fiecare floare e un cuib de soare.
Aromele de iasomie călătoresc în ploaie,

Distribuie acest autor: