Camelia Oprita - creaţii proprii

Camelia Oprita CAMELIA OPRIȚA
Colaborează la o serie de reviste din țară, reviste cu renume (Flacăra lui A.P., Plumb, Acolada, etc), dar și la celelalte reviste de atitudine și opinie culturală. Prin acest mod, autoarea ține legătură permanentă cu țara, cu pământul românesc din al cărei rădăcină se trage.

Oricât ai umbla pe culoarele lumii largi, cutreierându-le pământurile, acasa ta e pământul pe care ai făcut primii pași.

În 2019, publică prima carte la ed. Sf. Ierarh Nicolae, Băila: Cuvântul deschide gândul omului.
Pentru că divinitatea este Cuvântul cuvintelor, autoarea încadrează în acest volum o serie de eseuri cu consistența necesară: Dumnezeu-Pământ-Om-Viață, dar și o serie de poeme care fuseseră deja publicate în mai multe reviste.
Autoarea descrie puținul destinului ca pe o copilărie mai curată decât dragostea.
Marea de cerneală al cărei țărm este hârtia, conturează Povești din Călimară, carte ilustrată, dar care va apărea în cursul acestui an. Și tot din această serie: Povestiri și poezii la Curtea regelui, Povestiri cu tâlc de copil ( în curs de lucru grafică) . O altă povestire pentru copii, face trimitere la nașterea și conviețuirea stelelor cu oamenii; ele nu vor răul omului, ci atenția și bunăvoința lui: Povestea stelelor – în curs de apariție în prima decadă a lunii martie, 2022.
Tot ceea ce scriu aparține oamenilor, eu sunt doar curatorul...
Poezia este instrumentul unei minuni, un anotimp continuu de culori şi stări sufleteşti unde primează visul. Poezia e sunetul naturii când întâlneşte imaginaţia omului. Nu este alcătuită din cuvinte, ci din gânduri trăite pe hârtie. Hârtia trăieşte şi simte sufletul omului, se intersectează cu el, se luminează sau se întristează odată cu el.
Camelia Oprița
- autoare aforisme, eseuri poeme, poezii pentru copii -

- - - - - - - - - - -

Distribuie acest autor:

  • Părinților noștri – între esențial și etern

    (poem în proză)

    Printr-un joc ciudat al luminii, soarele cucerește cerul,
    simbolizând avântul implacabil al vieții

  • În zâmbetul adânc al primăverii

    Câte ferestre am deschis până am ajuns
    la zâmbetul adânc al primăverii,
    mi-au deschis dorința de a-mi umple golul ființei
    cu zborul.

  • Masă pentru doi

    Am nevoie de tine să reinventez zborul
    în toate înţelesurile,
    să-ţi arăt că te înţeleg când nu eşti înţeles,
    să te hrăneşti

  • Așa am învățat să redevin român

    (poem în proză)

    Să-și desăvârșească zborul, pasărea are nevoie de cer,
    căci zborul a fost dat visului și păsărilor deopotrivă de către îngeri;

  • 27

    O floare de aţă
    în trei culori,
    alta e de gheaţă
    cu ochii de nori.

  • Rădăcini și soare

    Eram în vremea lui April
    o ciocârlie ridicată peste viață și moarte
    o floare, un tril,
    un imn

  • Mi-am pus trecutul într-un cuib de iarbă uscată

    Ridic acest nor în memoria
    Florilor căptușite cu brumă
    Care s-au prefăcut în stele de sticlă.
    Mi s-a umplut casa cu toamnă,

  • Două distanțe de o frunză

    Când nu vrei să vorbeşti cu nimeni
    Când ți se urcă sufletul pe aripi moi
    Până la ceruri
    Ori găseşti în oameni Luna în eclipsă

  • Copilăria asta e un fluture…

    Să se facă repede copilărie,
    cât ar bate trei orologii
    cu douăsprezece aripi de pegaşi în cetatea norilor,
    să se prefacă zăpezile în armăsari de foc.

  • Când eram copilă, tata îmi asculta visul

    Nu mai era alt cer pentru el decât lumina
    Din ochii mei uimiți de strânsoarea lui puternică,
    Încât îmi lovea colțurile inimii
    Când își rotea buzele în părul meu încurcat.