Camelia Oprita - creaţii proprii
- Fiica soarelui cea mică
Într-un cuib de levănțică
Rânduiește licurici,
Cozi de stele cu panglici
Fiica soarelui cea mică.
- Dorul meu e fără vină...
Când noaptea-nvăluie zenitul
În liniștea de nepătruns,
Sub bolta lunii iar ascuns,
Se-ntrevede răsăritul.
- Prințesa de Iasomie
Florile de păpădii
Își făcură pălării
Din mătăsuri albe, șic,
Și din fir de borangic.
- Orologiul care a uitat să pornească timpul…
Când zilele şi nopţile nu erau încă făcute,
Timpul aflase câte ceva despre visurile ce
- Dragostea este muzica sufletului
Cu multã vreme în urmã,
un om mergea abãtut
de gânduri când, deodatã,
atenţia i-a fost atrasã de un copac,
- Rătăciri
Suntem ca nişte mine rătăcitoare în oglinda apelor,
pregătiţi să lovim fără milă pe acela care ne deschide uşa.
Ucidem dragostea, salvându-ne orgoliul,
îngropăm adevărul şi cultivăm minciuna.
- Orologiul care a uitat să pornească timpul...
Când zilele şi nopţile nu erau încă făcute,
Timpul aflase câte ceva despre visurile ce
aveau să locuiască mai târziu în sufletele
care dădeau energie stelelor, cum şi de unde vin.
- Sărut mâna, Mamă Floare
Mândra floare de sulfină,
Plecă dis-de-dimineață
Cu o veche mandolină
La serbarea din colină.
- Mi se văd diamantele pe obraji după furtună...
Sunt umbra care stă lipită de tine și aud
soarele cum îmi bate în inimă după furtună,
sunt melancolia vie în care doarme
îngerul născut din ploi.
- Cărăbușul de cerneală
Din bătrâna călimară,
Cărăbuşul de cerneală
Ieşi din caligrafie
Să-şi facă tipografie.

Distribuie acest autor: