Poezii despre Călătorii:

Prin negura timpului au loc spasme între adevăr și minciună, între cel curat și cea nemiloasă. Fiecare pas făcut ne aduce mai aproape de adevărul divin.

O pisică șade pe pervazul sfințit de roua din roșul florilor de câmp.
Moștenitoare ale vieții, luminile cerului, se topesc în zorile luminate.

Un ultim cuvânt înoată într-o mare de tăcere...
Doar el a rămas nespus...
Celelalte cuvinte s-au înecat sub secundele trecutului
ce au lovit cu o maree de interdicții.

Motto:
"La diane chantait dans les cours des casernes
Et le vent du matin soufflait sur les lanternes."

A fi
..
Cine ești? Întreabă piatra stropul ce de ea se sparge
Purtat de un vânt ce-alungă norii de pe cer.

Drumul de vineri spre Sâmbăta
...
Clipe trec. Privim amurgul
Pierdut spre rozaliu pastel

Fascinația inocenței
modelată în piatră...
Fiecare vis al Marelui Meșter
ireal dăltuit

Pașii bat în ritmul gongului
a grabă și a bucurie
a dragoste și a putere
în locul de la marginea Europei...

Motto: "Munții noștri aur poartă"

Risipă de zbateri
ofrandă brizantă și cină funestă

Ferestrele tale
se deschid către curtea mea interioară
ca o incredibilă baie de soare
în marea dimineții.

Iulie
mai cald decât elixirul mării
roșu și nisipos
în asfințit.