Poezii despre Călătorii:

ȋntr-o zi îmi va fi interzis
să mai fiu femeie
așa că va trebui să aleg
între ușă de moschee

masacrul celor o sută de porumbei
din piața albastră
a îngreunat conștiința generației biblice

e nevoie de fiecare om
pentru ceva anume

de exemplu

În noaptea nopții-n lună plină
Fac saltul nalt, ca de felină,
Mă prind cu dinţii de Saturn
Şi-apoi, ca orice taciturn,

De la lună şi-napoi
Fuge carul meu cu boi;
Carul mare o fi mic,
Carul mic o fi nimic?

Cu vântul rece-n faţă, aprig,
Şovăi din sat în sat,
La pas şi prin nămeţi şi-n frig,
Infinitul alb străbat.

Cu flori de miozotis m-ai așteptat în larg,
Ți-ai fluturat albastru, steagul la catarg!
Bine te-am regăsit tărâm de minotauri,
Șoptesc zărind în valuri, eroi în păr cu lauri!

Cerul pune iubirea în inimi,
Lumină de praf unsă cu miere,
Ceață-n fuior plină de patimi
În zori de zi când somnul piere...

Sunt aproape de Eminescu
Stau chiar sub teiul lui preferat,
Lângă Ciprian Porumbescu,
Într-un noiembrie pe-nserat!

Se-ncruntă stelele, privind din constelaţii
Prin norii răzleţiţi de aripe de înger,
Se-ndreaptă Ursele spre ceruri, cu damnaţii,
La aspre judecăţi, cu sabie şi fulger.