- Acasă
- Biserica Ortodoxă Română - un parazit al societății românesti
Preambul
Biserica creștină a apărut ca urmare a îndemnului lui Iisus Hristos către apostoli "mergeți și propovăduiți la toate noroadele învățătura mea". Biserica a apărut ca necesitate logistică de transmitere a mesajului și învățăturilor cristice.
După ce creștinismul și creștinii au fost ostracizați și surghiuniți, mai marilor Imperiului Roman, le-a venit ideea de a folosi Biserica și creștinismul în scopul dominației maselor și ca mijloc de guvernare. Au fost înserate în obiceiurile creștine "saturnaliile" și alte sărbători păgâne ,adoptându-se în locul săptămânii iudee săptămâna corespunzătoare calendarului roman, înlocuindu-a "sabatul" - ziua sfântă de vineri cu duminica (ziua soarelui), lunea (ziua lunii) s.a.m.d.
Creștinismul, asemeni fondatorului său (Cristos era un om modest posedând doar cămașa de pe el și o pereche de sandale) era o religie plină de iubire, în modestie și întrajutorare. Romanii i-au dat o haină nouă plină de fast și impopotonare, cultivând în rândul clerului gustul pentru fast bogație și corupție.
Când Imperiul Roman s-a scindat în două (imperiul de apus cu capitala la Roma și cel de răsărit cu capitala la Constantinopole), cele două biserici au evoluat separat formând Biserica Ortodoxă, respectiv cea Catolică.
Instituția bisericii ortodoxe
Iisus Cristos a spus și este menționat în Evanghelii: "Eu n-am venit să schimb legea ci să o împlinesc!";
În virtutea acestui fapt rămân valabile pentru creștini atât spusele din Noul Testament cât și Vechiul Testament (Tora ebraica). Astfel Vechiul Testament în capitolul "Exodul" reglementează forma arhitectural funcțională a templului (deci și a bisericii) acesta având forma unui cort (de unde și turlele bisericii și compartimentele naos, pronaos și altar). Tot în Exod se reglementează succesiunea și investirea preoților ,cu amănunte până și la faptul că în biserică se ard lumânări din ceară de albine (și nu spermatetul care face să miroasă a hoit bisericile actuale) și smirna (nu surogatul de tămâie).
Icoanele
În capitolul "Exodul", Moise primește pe muntele Sinai cele 10 Porunci de la Dumnezeu, săpate în piatră. Prima poruncă sună cam așa: "Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, să nu ai alți dumnezei; să nu-ți faci chip cioplit nici vreo înfățișare a celor nevăzute din cer, de pe pământ sau din apele de sub pământ; să nu li te închini, să nu le slujești căci eu sunt un Dumnezeu gelos și pedepsesc până la al 3-lea și al 4-lea neam pe cei ce mă urăsc și miluiesc până la al miilea neam pe cei ce mă iubesc.
Icoana este "o înfățișare a celor nevăzute din cer" și contravine flagrant primei porunci. A fost totuși adoptată în biserica ortodoxă, de către "sfinții părinți", în Sinodul 7 ecumenic, pe vremea lui Constantin cel Mare, care s-a servit de ambițiile politice ale "sfinților părinți" pentru a-și consolida puterea politică cu ajutorul Bisericii Ortodoxe. De-asta afirm că "sfinții părinți" au fost orice numai sfinți nu. În Sinodul 7 Ecumenic au adoptat în ciuda împotrivirii conservatorilor bisericii, "sfânta icoană" ca "fiind de bun folos credincioșilor", cu instrucțiunea expresă să fie "venerate și sărutate" de credincioși. Imaginați-vă câte epidemii neștiute și neexplicate de nimeni a generat asta, la fel ca și sărutatul aceleiași cruci și folosirea aceleiași lingurite la împărtășanie de către comunități întregi. Ajunge ca unul singur să fie TBC-ist și contaminează toată comunitatea... se pare că Direcțiile de sănătate publică tolerează acest obicei barbar și neigienic fără nici o obiecție...
Sfinții
După informațiile furnizate de Biblie, nu există decât 12-13 sfinți veritabili, respectiv 11 apostoli (excluzându-l pe Iuda decăzut prin trădarea lui Iisus) și care au fost sfințiți prin "coborârea Sfântului Duh ca limbi de foc" după care "au făcut minuni și au vorbit în limbi străine", Fecioara Maria (pe care a sfinți-o nașterea unui fiu de Dumnezeu) și Iosif tatăl lui Iisus. Aceeași "sfinți părinți" au sanctificat o armată de sfinți într-o birocrație cerească după forma și asemănarea actualei biserici. Au înțeles pasajul din rugăciunea Tatăl nostru, că în ceruri ar fi ca pe pământ, nu "precum în cer așa și pe pământ" ordine cumpătare și armonie.
Chiar punînd cazul că ar fi cu adevărat sfinți, cine le-a dat dreptul acestor "sfinți părinți" să profaneze și să împartă precum câinii prada, rămășițele acestor sfinți. I-a guvernat și îi guvernează acceași veșnică lăcomie și sete de putere, pelerinajele la "moaște" umplându-le visteriile. Nu mai vorbesc că sărutarea sfintelor "moaște" este la fel de periculoasă pentru sănătatea credincioșilor sinceri dar naivi.
Minunile acestor sfinți inventați nu le-a probat nimeni niciodată, sfânt ajungând și Ștefan cel Mare, care a fost patriot și erou național, dar n-a fost nici pe departe sfânt, fiind notoriu cum spun cronicile "iute la mânie și vărsătoriu de sânge" și cunoscut pentru armata de tiitoare și copii din flori avuți.
Averea
Cum spuneam mai devreme, tradând spiritul Cristic, BOR a acumulat averi colosale, zeci de mii de hectare de pădure, imobiliare, mai nou bancă şi oficiu de turism, având neruşinarea că binefacerile să fie înfăptuite din contribuţiile enoriaşilor. Construieşte imobiliar şi nimic în "templul" sufletului credincioşilor, care nu sunt învăţaţi nici măcar faptul că, cruce îţi faci în biserica doar când este pomenită Sfânta Treime. Construiesc în neştire biserici (locuri de muncă pentru preoţi) şi tot au ajuns să se calce câte 2-3 pe picioare în fiecare parohie. Cu un program de lucru de 2-3ore pe săptămână, preoţii (cu foarte rare excepţii), au salariu asigurat din bugetul statului, deşi 99% din timp şi-l folosesc în interes personal. Să nu mai spunem că dacă n-ai bani rămâi şi nebotezat şi neîngropat şi necununat, tarifele fiind neruşinate, regula fiind să-ţi dea chitanţă pe jumătate din sumă.
Au pretenţia de mijlocitori între Dumnezeu şi credincioşi, când Evangheliile afirmă clar: "adevărata rugăciune o faci tu singur în cămăruţa ta, neştiut de nimeni, nu în răspântii spre văzul norodului"; la fel cum adevărata miluire o faci "fără să ştie stânga ce face dreapta, că nu cumva cel miluit să se ruşineze", nu în spectacolele de "caritate" în faţa camerelor de luat vederi. În spijinul mersului la biserică vine un pasaj din evanghelii "unde sunt doi sau trei în numele meu,voi fi şi eu cu ei", dar din păcate bisericile au devenit cluburi de etalat vestimentaţia şi de împărtăşit ultimele bârfe, fără nici o reacţie din partea preoţilor, interesaţi doar să-şi vândă cota de lumânări şi să încaseze banii pe liturghii şi pomenit vii şi morţii.
Ritualul
Actuala slujba oficiată în biserică duminică este rămasă de la Ioan Gură de Aur fost patriarh al Constantinopolelui şi se vrea o rememorare a periplului şi patimilor lui Cristos. O înşiruire fără noimă din care nimeni nu înţelege nimic, pierzând inutil timpul. În bisericile adevărat următoare ale învăţăturii creştine, slujba constă în expunerea unei teme din Evanghelii sau de interes pentru enoriaşi, urmată de cântărea de psalmi. Simplu, eficient şi util asemeni Bibliei în care nu veţi găsi vorbe fără rost, Dumnezeu, creatorul suprem asteptend de la noi să- i fim asemenea, creatori şi eficienţi, fiindcă "vorba lungă este sărăcia omului".
Rugăciunea
"Tatăl nostru" este singura rugăciune provenită de la Dumnezeu, prin intermediul lui Isus Hristos. Ea cuprinde tot ce este necesar comuniunii credinciosului cu Dumnezeu, orice cuvânt sau cerere fiind de prisos. Degeaba îi ceri lui Dumnezeu să te facă împărat sau să ai bani, fiindcă Dumnezeu ştie mult mai bine ce ţi-este bun şi cât poţi să "duci", voia lui fiind suverană. Şi Cristos a spus când era în agonie pe cruce "Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit ...dar facă-se voia ta şi nu a mea"; a spus asta fiindcă ştia că Dumnezeu are sigur un plan mai minunat cu el decât şi-at fi putut dori sau imagina ...la fel şi pentru noi muritorii- creaturile lui preferate.
Rugăciune în faţa icoanei îl distrage pe credincios de la comuniunea spirituala cu Dumnezeu, concentrându-i atenţia şi frânându-i imaginaţia în timpul rugăciunii.
Dumnezeu a pus conştiinţa omului toate legile scrise şi nescrise ale Dumnezeirii, încălcarea voită a acestora ducând la blocaje malefice în subconştient - guvernatorul suprem al organismului - care cuprinde şi experienţa reîncarnărilor succesive ale creierului.
Reîncarnarea este o realitate probată de experienţele regresiilor hipnotice, când subiecţii retrăiesc vieţile anterioare, de vorbirea spontană în limbi necunoscute a subiecţilor unor accidente cerebrale, precum şi de senzaţia atât de comună de -"deja-vu". Acest lucru a fost cunoscut şi primilor iniţiaţi creştini, dar aceeaşi "sfinţi părinţi" au hotărât că este benefic credinciosilor să ştie că au la dispoziţie o singură viaţă să ajungă desăvârşiţi şi demni de a ajunge în Rai. În acest sens, cel mai probabil, Isus Cristos este singurul exemplar al rasei umane ajuns prin reancarnari succesive desăvârşit spiritual, fiind cel mai probabil nimeni altul decât bătrânul Adam - singurul bărbat creat de Dumnezeu.
Revenind la încălcarea legilor conştiinţei şi blocajele malefice din subconştient, evangheliile recomandă ca leac mărturisirea păcatelor (care eliberează conştiinţa ) şi rugăciunea Tatăl nostru care ne cuplează probabil telepatic cu Dumnezeu, acesta reprogramându-ne subconştientul.
Concluzie
Biserica Ortodoxă Romană este o instituţie care nu-şi onorează existenţa, prin deturnarea de la învățăturile Bibliei, lipsa de interes pentru a clădi prin educaţie şi cunoaştere în spiritul credincioşilor, singurul ei scop fiind propăşirea proprie economică şi puterea politică. Ca o încununare a acestui spirit gregar este megalomanica construcţie a Catedralei Neamului, pe banii enoriaşilor, şi spre slava ierarhilor care se vor împăuna ca şi ctitori (dar toţi marii ctitori au ctitorit pe banii lor).
P.S. Prezentul articol nu se vrea o pledoarie pentru disparitia BOR ci pentru reformarea sa ,pentru a ajunge o institutie de secol XXI.Deasemenea nu doreste eliminarea icoanelor din biserici ci scoaterea lor din randul obiectelor de cult bisericesc , fara a mai fi venerate si sărutate , ci fiind considerate doar obiecte de arta definitorii pentru traditia ortodoxă.Același lucru ar trebui sa se intample si cu "sfintele moaște" care ar trebui ingropate crestineste si lasați "sfintii" morți să-și petreacă somnul de veci linistiți.
Împărtăşeşte-ne opinia ta:
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
"Biserica răsăriteană e de optsprezece sute de ani păstrătoarea elementului latin de lângă Dunăre. Ea a stabilit şi unificat limba noastră într-un mod atât de admirabil încât suntem singurul popor fără dialecte propriu-zise; ea ne-a ferit în mod egal de înghiţi-rea prin poloni, unguri, tătari şi turci, ea este încă astăzi singura armă de apărare şi singurul spirjin al milioanelor de români cari trăiesc dincolo de hotarele noastre. Cine-o combate pe ea şi ritualele ei poate fi cosmopolit, socialist, nihilist, republican universal şi orice i-o veni în minte dar numai român nu e."
Mihai Eminescu
Petruvio
duminică, 12 aprilie 2020
Mulțumesc, domnule Stomff, pentru lectură și comentariul pertinent, moderat și cuprinzător!
Cu deosebită stimă,
Nelu Preda
sâmbătă, 25 iulie 2015
Domnule Preda , considerati parerea mea utila Dsv si de aceea am sa va spun care este aceasta pentru ca textul ce l-am citit mai sus este foarte bine articulat.
Iata ce cred eu :
Divinitatea , oricum am denumi-o noi este una si aceiasi , fiintele umane in mare masura similar construite (cu exceptia psihicului si diferentelor de sex) fiind imperios necesar sa fi fost aduse la viata , ca specie , de aceiasi putere depasind capacitatea noastra de intelegere.
Credinta in sine si propovaduitorii adevarati ne sunt necesare multora dintre noi , printre care ma numar si eu. Am nevoie sa cred ca existenta mea face parte dintr-un plan universal in care a trebuit sa ma nasc , sa traiesc si la un moment dat voi muri.
Ceea ce spuneti despre pervertirea bisericii fie ea ortodoxa ori catolica este insa , din pacate foarte adevarat. Cata vreme prelatii se vor plimba in functie de pozitia lor in sanul B cu limuzine de la Mercedes la Dacia Logan , ignorand faptul ca sumele cheltuite pentru acestea ar fi fost mult mai utile pentru edificarea unui asezamant de adevarata binefacere pentru folosul celor multi napastuiti de soarta. Am primit chiar un raspuns halucinant pe care am incercat zadarnic sa mi-l sterg din minte : Cei saraci sunt saraci pentru ca asa vrea Dumnezeu iar noi huzurim pentru ca asa vrea acelasi Dumnezeu. E posibil dar Dumnezeu ne-a daruit liberul arbitru care sa ne ajute sa decidem ce e bine si ce este rau in ceea ce facem. Ori liberul meu arbitru spune ca nu trebuie sa fii preot de orice rang pentru privilegii pentru ca Iisus nu a propovaduit credinta pentru a primi ceva in schimb iar singura rasplata despre care se vorbeste a fost rastignirea sa si o coroana de spini alaturi de cuie tintuite in membre.
Un prieten mi-a atras atentia asupra puterii catolicismului care cu aproximativ 400 milioane de membrii in lumea intreaga , poate beneficia de sume uriase stranse de la enoriasi. Ganditi-va ce inseamna o donatie lunara de 1 dolar in medie de la fiecare enorias. Nu trebuie sa fii matematician pentru a intelege pana unde se intinde puterea financiara a bisericii in general. Nu sunt deosebiri majore dictate de denumirea divinitatii , astfel incat musulmani , budisti , crestini ori hindusi , constituie astazio masa de manevra imensa pentru un grupde potentati in vesminte ale unui corp ce s-a erijat singurin elita lumii.
Va rog sa ma credeti ca am intalnit preoti , unii chiar cu o pozitie deosebita in BOR , care nu inteleg sa uite care le este rolul in societate si care fac eforturi sustinute sa dea celorlalti ceea ce au nevoie , anume putere spirituala de a trece peste greutatile rolului lor in planul universal.
Am sa va amintesc siun fapt ce ne este noua , cei ce accesam acest site , foarte la indemana. Este mai mult decat vadit faptul ca ni Dana , nici Salexandru , nici Duverna si nici alti multi confrati , nu scriu versurile lor minunate pentru a obtine un folos oarecare. Eu cred ca am intalnit in ei adevarti credinciosi ce propovaduiesc in forma ce o au la indemana cel mai de pret bun al omului – credinta in divinitatea pe care o cunoastem ca fiind Dumnezeu , fiul sau Iisus si Sfantul Duh. Ei au ramas nepangariti de dorinta de aepata si a trai bine.Nu il cunosc personal pe niciunul dintre ei desi mi-ar face placere sa am o legatura maistransa cu astfel de oameni.
Nici numarul de sfinti din calendare nu ma deranjeaza , fie ca sunt sau nu indreptatiti sa se afle acolo. In schimb impartenia moastelor unor sfinti catre diverse biserici pare pentru mine un sacrilegiu chiar daca numai spiritul merge inapoi la divinitate iar corpul este menit sa se intoarca in tarana. Dar si numai pentru simplul fapt ca se spune „Din tarana ai fost facut , in tarana te intorci.” arata ca se incalca porunca sfanta de a lasa trupul sa se intoarca in tarana pentru a reintra in circuitul natural. Despre impartasania cu aceiasi lingurita si din acelasi pocal , este de observat faptul ca ar trebui folosite aceste instrumente numai confectionate din argint , eventual argint aurit. Capacitatea de distrugere a impuritatilor de catre argint probabil ca diminueaza mult riscul epidemiilor care , daca Dumnezeu considera ca trebuie sa apara pot fi aduse si de tantari si nu de sfanta Impartasanie. Este insa un punct de vedere pe care il consider pur personal , nefiind un adept al fatalitatii.
Ca bun cunoscator al fenomenului artistic in general , cred ca aici punctul Dvs de vedere mi se pare un pic exagerat. Icoana este abia in al doilea rand un obiect de arta ,ea fiind in primul rand un mijloc de transmitere maiusoara a informatiei divine . In principiu icoanele sunt realizate pentru a zugravi chipurile unor sfinti (Iisus si Maica Domnului fiind fara indoiala niste sfinti) ori pentru a reda scene biblice de importanta majora ori unele evenimente istorice majore. Este un fel de ecranizare a unor sfinte invataturi astfel incat credinciosul lipsit de cultura suficienta ori lipsit de timpul necesar studiului individual , sa poata sa isi formeze mai repede o imagine pe care sa o absoarba inlauntrul lui. Nu icoanele sunt vinovate de decaderea bisericii in sine ci modul in care sunt traficate adeseori chiar de cei ce ar trebui sa le aiba in custodie. Eu sunt un mare iubitor de icoane pentru ca ele imi asigura o mai buna legatura cu lumea divina. Ma regasesc in ipostaza celui ce in loc sa mearga la film pentru a vedea o ecranizare , sta acasa si foloseste propriul aparat de proiectie ori televizorul pentru a obtine acelasi rezultat (cu diferentele de amploare si forta spirituala de rigoare).
Arar merg sa ascut o slujba intr-o biserica oarecare pentru ca adevarata legatura cu Dumnezeu este intotdeauna privata si o realizez prin propria-mi rugaciune , de regula atipica si mult mai puternica.
Catedrala mantuirii neamului este fara indoiala o afacere , poate mult mai nesimtita decat multe altele ce au trecut neobservate. Casa lui Dumnezeu nu este intr-o catedrala nemasurat de mare , megalomanica ci in sufletul fiecaruia dintre cei ce cred. Din aceste case depiatra ori lemn , s-a vazut in istorie , de cate ori slujitorii cu anteriu ai domnului au fost dati afara si lacasurile au fost folosite uneori in scopuri greu de imaginat. Din suflet Dumnezeu nu poate fi dat afara de un tert. Il poti pierde din vina sau vrerea ta si apoi iti imaginezi ca l-ai dat afara.
Exista multe locasuri de cult unde Dumnezeu popooseste adesea. Eu merg uneori la o manastire ce se numeste Saracinesti , redeschisa dupa ce comunistii au desfiintat-o si au facut-o spital de batarni si spun unii pentru TBC. Acolo ascult chiar slujbe de seara , minunate pentru ca sunt indeplinite de maici minunate , lipsite de orice podoabe scumpe ,dornice numai sa il apropie pe Dumnezeu de oamenii are isi pierd uneori credinta. Din ceea ce primes aceste maicute asigura pranzulde duminica pentru zeci de enoriasi saraci, Probabil asa le cere Dumnezeu si ele aud si asculta. Dar e minunat ceea ce fac si cum fac.
Probabil ca as mai avea multe comentarii , unele pro textul Dvs iar altele contra dar cred ca trebuie sa ma opresc aici .
Continuand as exagera cu parerea prea buna despre mine insumi , eu nefiind in masura sa judec ci cel mult sa observ .
stomff
vineri, 24 iulie 2015
Așa e! Mulțumesc pentru perseverența de a citi articolul care este destul de lung!
Nelu Preda
vineri, 24 iulie 2015
din pacate adevarat...
viorica
vineri, 24 iulie 2015
Adrian Maniu
Al. O. Teodoreanu
Alecu Donici
Alecu Russo
Alexandru Alexianu
Alexandru Bogdanovici
Alexandru Hrisoverghi
Alexandru Macedonski
Alexandru Philippide
Alexandru T. Stamatiad
Alexandru Vlahuţă
Alexei Mateevici
Andrei Mureşanu
Anonim
Anton Pann
Artur Enăşescu
Benjamin Fondane
Bogdan Petriceicu Haşdeu
Calistrat Hogaș
Camil Petrescu
Carmen Sylva
Cezar Bolliac
Cincinat Pavelescu
Constantin Mille
Constantin Negruzzi
Constantin Oprişan
Costache Conachi
Costache Ioanid
Dan Botta
Demostene Botez
Dimitrie Anghel
Dimitrie Bolintineanu
Dimitrie Gusti
Dosoftei
Duiliu Zamfirescu
Dumitru Iacobescu
Dumitru Theodor Neculuță
Elena Farago
Elena Văcărescu
Emil Botta
Emil Cioran
Eusebiu Camilar
Gavril Rotică
George Bacovia
George Coşbuc
George Ranetti
George Topîrceanu
George Tutoveanu
Gheorghe Sion
Grigore Alexandrescu
Iancu Văcărescu
Ienăchită Văcărescu
Ilarie Voronca
Ioan Budai Deleanu
Ioan Iacob Hozevitul
Ioan S. Neniţescu
Ioanid Romanescu
Ion Barbu
Ion Heliade-Rădulescu
Ion Luca Caragiale
Ion Minulescu
Ion Neculce
Ion Șiugariu
Iosif Trifa
Iulia Haşdeu
Leonid Dimov
Lucian Blaga
Magda Isanos
Mateiu Ion Caragiale
Matilda Cugler-Poni
Mihai Eminescu
Mihail Kogălniceanu
Mihail Săulescu
Mihail Sadoveanu
Mircea Demetriade
Mircea Eliade
Nichifor Crainic
Nichita Stănescu
Nicolae Iorga
Nicolae Labiş
Octavian Goga
Panait Cerna
Radu D. Rosetti
Radu Gyr
Radu Stanca
Ştefan Octavian Iosif
Ștefan Petică
Traian Demetrescu
Tristan Tzara
Tudor Arghezi
Vasile Alecsandri
Vasile Cârlova
Vasile Conta
Vasile Militaru
Veronica Micle
Victor Eftimiu
Virgil Carianopol
Vladimir Streinu
Zorica Laţcu
Agatha Bacovia
Alexandru Andriţoiu
Alexandru Andrieş
Alexandru Busuioceanu
Alexandru Colorian
Alexandru Lungu
Alice Călugăru
Ana Blandiana
Ancelin Roseti
Andrei Ciurunga
Anghel Dumbrăveanu
Ara Alexandru Șișmanian
Aron Cotruș
Arsenie Boca
Aurel Dumitrașcu
Aurel Pastramagiu
Aurel Rău
Benedict Corlaciu
Camil Baltazar
Camil Poenaru
Cassian Maria Spiridon
Cezar Baltag
Cezar Ivănescu
Christian W. Schenk
Claudia Millian Minulescu
Cleopatra Lorințiu
Constanţa Buzea
Constantin Berariu
Constantin Michael-Titus
Constantin Noica
Corneliu Coposu
Corneliu Vadim Tudor
Dan Deşliu
Dan Rotaru
Daniel Drăgan
Daniel Turcea
Darie Novăceanu
Dimitrie Ciurezu
Dimitrie Stelaru
Dinu Flămând
Dominic Stanca
Dumitru Corbea
Dumitru Matcovschi
Dumitru Pricop
Dumitru Țiganiuc
Elena Armenescu
Elena Liliana Popescu
Emil Brumaru
Emil Isac
Eta Boeriu
Eugen Cioclea
Eugen Ionescu
Eugen Jebeleanu
Filip Brunea-Fox
Florența Albu
Gabriela Melinescu
Gellu Dorian
Gellu Naum
Geo Bogza
Geo Dumitrescu
George Călinescu
George Dan
George Drumur
George Lesnea
George Meniuc
George Ţărnea
Ghenadie Nicu
Gheorghe Azap
Gheorghe Grigurcu
Gheorghe Istrate
Gheorghe Pituţ
Gheorghe Tomozei
Gheorghe Zanat
Gherasim Luca
Grigore Hagiu
Grigore Vieru
Horia Vintilă
Ileana Mălăncioiu
Ioan Alexandru
Ioan Flora
Ion Brad
Ion C. Pena
Ion Caraion
Ion Dodu Bălan
Ion Horea
Ion Iuga
Ion Miloș
Ion Monoran
Ion Pachia-Tatomirescu
Ion Pillat
Ion Pribeagu
Ion Scriba
Ion Stratan
Ion Vinea
Iulian Boldea
Iulian Vesper
Leo Butnaru
Leonida Lari
Lucian Avramescu
Marcel Breslaşu
Maria Banuș
Mariana Marin
Marin Iorda
Marin Sorescu
Max Blecher
Mihai Beniuc
Mihai Codreanu
Mihai Ursachi
Mihu Dragomir
Mircea Cărtărescu
Mircea Ciobanu
Mircea Dinescu
Mircea Ivănescu
Mircea Manolescu
Mircea Micu
Mircea Pavelescu
Mircea Streinul
Miron Radu Paraschivescu
Nichita Danilov
Nicolae Corlat
Nicolae Dabija
Nicolae Davidescu
Nicolae Neagu
Nicolae Țațomir
Nina Cassian
Nora Iuga
Octav Sargețiu
Octavian Paler
Otilia Cazimir
Palaghia Eduard Filip
Paul Sava
Pavel Boțu
Pavel Coruț
Petre Ghelmez
Petre Stoica
Petru Creţia
Radu Cârneci
Radu Tudoran
Rodica Elena Lupu
Romulus Guga
Romulus Vulpescu
Sașa Pană
Sesto Pals
Simion Stolnicu
Sorin Cerin
Spiridon Popescu
Ştefan Augustin Doinaş
Ştefan Baciu
Ștefan Radof
Stefan Tanase
Ștefania Stâncă
Stephan Roll
Theodor Damian
Traian Calancia
Traian Chelariu
Traian Dorz
Traian Furnea
Tudor George
Tudor Vianu
Valeria Boiculesi
Valeriu Gafencu
Vasile Copilu-Cheatră
Vasile Posteucă
Veronica Porumbacu
Victor Sivetidis
Victor Tulbure
Virgil Diaconu
Virgil Gheorghiu
Virgil Teodorescu
Zaharia Bârsan
Zaharia Stancu
Adam Mickiewicz
Adam Puslojić
Adelbert von Chamisso
Ady Endre
Afanasii Fet
Ahmad Shamlou
Ahmet Hașim
Alain Bosquet
Alan Seeger
Albert Camus
Alberto Blanco
Alberto Serret
Alceu
Aldo Palazzeschi
Alejandra Pizarnik
Alejo Carpentier y Valmont
Aleksandr Blok
Aleksandr Puşkin
Aleksandr Soljeniţîn
Alexander Penn
Alfonsina Carolina Storni
Alfred de Musset
Alfred Noyes
Alfred, Lord Tennyson
Alphonse de Lamartine
Amalia Iglesias Serna
Anaïs Nin
Anatole France
André Breton
André Marie Chénier
Anna Ahmatova
Anne Sexton
Antoine de Saint-Exupery
Antonio Machado
Áprily Lajos
Arany János
Arhiloh
Aristóteles España
Arthur Rimbaud
Attila József
Baba Tahir
Babits Mihály
Balázs Béla
Bartók Béla
Bella Ahmadulina
Bertolt Brecht
Blas de Otero
Bob Dylan
Boris Pasternak
Carl Sandburg
Carl-Johan Charpentier
Carlos Barbarito
Carlos Drummond de Andrade
Carson McCullers
Cecilia Meireles
Cesar Vallejo
Cesare Pavese
Charles Baudelaire
Charles Bukowski
Charles Guérin
Charles Perrault
Charles Simic
Christian Morgenstern
Christina Rossetti
Cintio Vitier
Concha Urquiza
Coral Bracho
Dante Alighieri
David Avidan
Derek Walcott
Dino Campana
Dmitry Merezhkovsky
Dorothy Parker
Dsida Jenő
Du Fu
Dylan Thomas
Edgar Allan Poe
Edith Sodergran
Edna St. Vincent Millay
Eduardo Galeano
Edward Estlin Cummings
Edward Hirsch
Edward Thomas
Edwin Arlington Robinson
Edwin Muir
Efraín Barquero
Efrain Huerta
Eli Galindo
Elizabeth Barrett Browning
Elizabeth Bishop
Emile Verhaeren
Emily Brontë
Emily Dickinson
Enriqueta Ochoa
ERĀQI
Erich Fried
Erich Kastner
Estanislao del Campo
Eugenio Montale
Eugenio Montejo
Eunice Odio
Evgheni Evtuşenko
Ezra Pound
Fadwa Tuqan
Farkas Árpád
Federico Garcia Lorca
Félix Grande
Feodor Dostoievski
Fernando Pessoa
Fiodor Tiutcev
Firdousi
Forugh Farrojzad
Francesco Petrarca
Francis Jammes
Francois Villon
Franz Kafka
Friedrich Hölderlin
Friedrich Nietzsche
Friedrich von Schiller
Gabriela Mistral
Gabriele d'Annunzio
Georg Trakl
George Gordon Byron
George Hunter
George Oppen
Gérard de Nerval
Gerhard Fritsch
Giacomo Leopardi
Giambattista Basile
Giorgios Seferis
Giosuè Carducci
Giuseppe Ungaretti
Guillaume Apollinaire
Gunnar Ekelof
Gunter Grass
Gustaf Munch Petersen
Hafez
Harold Hart Crane
Heinrich Heine
Henry Lawson
Henry Wadsworth Longfillow
Henry Wadsworth Longfillow
Hermann Hesse
Herta Muller
Hiba Abu Nada
Hilde Domin
Homer
Horiguchi Daigaku
Howard Nemerov
Hristo Botev
Iannis Ritsos
Ingeborg Bachmann
Iosif Brodski
Ismail Kadare
Ivan Bunin
Jabra Ibrahim Jabra
Jack Kerouac
Jacques Prevert
Jaishankar Prasad
James Elroy Flecker
James Weldon Johnson
Jan Twardowski
Jean de La Fontaine
Jeanne-Marie Leprince de Beaumont
Jenny Joseph
Jidi Majia
Joachim Ringelnatz
Joan Maragall
Johann Wolfgang von Goethe
John Berryman
John Betjeman
John Keats
John Masefield
John Milton
Jorge Guillén
Jorge Luis Borges
Jorge Teillier
José Ángel Buesa
José Antonio Ramos Sucre
José Emilio Pacheco
José Eustacio Rivera
Jose Hernandez
José Martí
José Saramago
Jose Watanabe
Joy Harjo
Joyce Kilmer
Juan Gregorio Regino
Juan Ramón Jiménez
Juana de Ibarbourou
Juhász Gyula
Jules Romains
Julio Cortázar
Julio Flórez Roa
Kabir
Kalidasa
Karin Boye
Kay Ryan
Kenneth Patchen
Khalil Gibran
Kobayashi Issa
Kobayashi Issa
Kölcsey Ferenc
Konstantin Balmont
Konstantin Simonov
Konstantinos Kavafis
Kostas Varnalis
Kosztolányi Dezső
Krzysztof Kamil Baczyński
Kusano Shinpei
Langston Hughes
Lao Tse
Lasse Söderberg
Leah Lakshmi Piepzna-Samarasinha
Leopold Sedar Senghor
Lev Tolstoi
Li Po
Lina de Feria
Lisa Zaran
Louis Aragon
Louis MacNiece
Louise Bogan
Louise Gluck
Louise Labe
Ludwig Fulda
Ludwig Uhland
Luis Cernuda
Luis de Góngora y Argote
Luís Vaz de Camões
Mahmoud Darwish
Manuel del Cabral
Marc Chagall
Marc Girardin
Margaret Atwood
Margarita Michelena
Margo Tamez
Marguerite Yourcenar
Marina Ţvetaeva
Mario Benedetti
Mario Vargas Llosa
Màrius Torres
Mark Strand
Mark Talov
Mary Oliver
Matsuo Basho
Maurice Maeterlinck
Maxim Gorki
Menelaos Ludemis
Michelangelo
Miguel de Unamuno
Miguel Hernández
Miguel Perez Ferrero
Mihail Lermontov
Moulavi
Muhsin Al-Ramli
Murilo Mendes
Nahapet Kuceac
Najwan Darwish
Nancy Morejón
Nazim Hikmet
Nicanor Parra
Nicolás Guillén
Nikolai Rubţov
Nikolaus Lenau
Nikolay Gumilyov
Nikos Karouzos
Nima Youshij
Norman MacCaig
Octavio Paz
Odisseas Elytis
Ogden Nash
Olaf Bull
Omar Khayyam
Ömer Faruk Toprak
Oscar Wilde
Osip Mandelştam
P Mustapaa
Pablo Neruda
Pablo Picasso
Par Lagerkvist
Paramahansa Yogananda
Patrícia Galvão (Pagu)
Paul Celan
Paul Eluard
Paul Valéry
Paul Verlaine
Paulo Coelho
Pavol Janík
Pedro Salinas
Percy Bysshe Shelley
Philip Larkin
Pierre de Ronsard
Pilinszky János
R. S. Thomas
Rabindranath Tagore
Rafael Alberti
Rafael Obligado
Rainer Maria Rilke
Ralph Waldo Emerson
Rasul Gamzatov
Refaat Alareer
Reményik Sándor
Rene Char
Richard Bach
Richard Brautigan
Rimma Kazakova
Robert Burns
Robert Desnos
Robert Frost
Robert Louis Stevenson
Robert Penn Warren
Robert William Service
Roberto Bolaño
Rolando Cárdenas
Rosario Castellanos
Roy Fisher
Rubén Darío
Rudyard Kipling
Rumi
Ryōkan Taigu
Saadi
Şabestari
Saint-John Perse
Salamon Ernő
Salvatore Quasimodo
Samuel Taylor Coleridge
Sándor Márai
Sandor Petofi
Sappho
Sara Teasdale
Seamus Heaney
Serghei Esenin
Shel Silverstein
Silva Kaputikyan
Sir Muhammad Iqbal
Sohrab Sepehri
Stanley Jasspon Kunitz
Stephane Mallarme
Stephen Crane
Sylvia Plath
T.S. Eliot
Tadeusz Różewicz
Tahsin Saraç
Taras Șevcenko
Tassos Leivaditis
Ted Hughes
Ted Sheridan
Theodore Roethke
Thomas Campion
Thomas Moore
Titos Patrikios
Tomas Tranströmer
Tóth Árpád
Vachel Lindsay
Vasko Popa
Velimir Hlebnikov
Vera Pavlova
Vicente Aleixandre
Victor Hugo
Vinicius de Moraes
Vladimir Maiakovski
Vladimir Nabokov
Voltaire
Vörösmarty Mihály
W. H. Auden
Wallace Stevens
Walt Whitman
Walter de la Mare
Walther von der Vogelweide
Wang Wei
Wendy Cope
Wilhelm Busch
William Blake
William Butler Yeats
William Carlos Williams
William Ernest Henley
William Henry Davies
William Shakespeare
William Wordsworth
Wislawa Szymborska
Yahya Benekay
Yehuda Amichai
Yuri Kageyama
Cel mai mare vulcan din lume este Mauna Loa
1915 -S-a născut Herman Wouk, scriitor american.
1928 -S-a născut scriitorul Tudor Ţopa.
”Poezia sa, în cea mai mare parte, deşi construită în note grave
Cuvinte mari, abia atingându-se..., valery
Cultivare, cultură și împărtășire!
Zidul de Mărgean, narcispurice
Scrierile poetului conțin informații atât despre motivele și
Trilogia HISTORIARUM, nicu hăloiu
Cartea poate fi achiziționată de pe site: libris.ro
Pelerin pe Calea Luminii - 101 sonete creștine, maria.filipoiu
Vă mulțumesc din suflet domnule Andrei Stomff, pentru minunata carte
Zidul de Mărgean, Emilian Lican

Distribuie: