Arta veritabilă - Arbatel Filotheanu

Oamenii sînt asemenea unor antene care atrag anumite energii și resping alte energii, în conformitate cu rezonanțele lor, bune sau rele. În actuala epocă întunecată nici nu e nevoie să se precizeze care sînt energiile predominante atrase de marea majoritate a  oamenilor în aura lor.  Obstacolul cel mai mare în calea evoluției spirituale la majoritatea artiștilor acestei lumi este orgoliul imens, dublat de o ignoranță pe măsură sub aspectul Științei Sufletului. Această Știință a Sufletul se dobîndește DOAR printr-o practică spirituală asiduă, atentă și corectă; asta dacă îți permite karma, în sensul că este posibil ca și după o practică asiduă  să nu ajungi la rezultate remarcabile, pentru că datoriile karmice sînt atît de mari, încît numai după ce ele vor fi plătite în întregime, vei beneficia de roadele eforturilor tale, respectiv  TREZIREA ADEVĂRATĂ A SUFLETULUI și poate  chiar  REVELAREA SINELUI DIVIN NEMURITOR  DIN FIINȚA TA  !

   Cei mai mulți receptori de artă  habar nu au că inspirația apare în urma unor procese oculte de rezonanță cu anumite sfere mai mult sau mai puțin elevate din Macrocosmos, în conformitate cu rezonanțele mai mult sau mai puțin elevate ale artistului. Că INSPIRAȚIA VALOROASĂ PARVINE DE FAPT DE LA ANUMITE ENTITĂȚI ELEVATE  și nu este în nici un caz „ creația” artistului  ! Artiștii care cred despre ei înșiși că sînt creatorii operelor  valoroase ( în cazul în care chiar sînt valoroase acele opere), dau dovadă de o totală ignoranță a aspectelor  ezoterice,  PENTRU CĂ NIMENI, NICIODATĂ NU A CREAT CEVA CU ADEVĂRAT VALOROS DIN PROPRIA-I MINTE  SAU DIN EGOUL PROPRIU !

   Și faptul de a nu ști acest adevăr esențial naște un orgoliu megaloman sau paranoic, cum s-a petrecut în cazul celor mai mulți artiști din actuala epocă a orbirii spirituale generalizate. Iar pentru a înțelege cît mai bine  DE CE NU ESTE POSIBIL  să se creeze ceva cu adevărat valoros sau genial din egoul propriu, trebuie neapărat să avem cîteva informații fundamentale.

1. Ființa umană de oriunde ar fi ea, este alcătuită  din Spiritul Etern, numit Sine Divin, care este  ESENȚA NEMURITOARE CREATĂ DUPĂ CHIPUL ȘI ASEMĂNAREA LUI DUMNEZEU TATĂL-MAMA. DOAR  ABSOLUTUL DIVIN este CREATORUL LUMINII DIVINE  care CREAZĂ TOT CE ESTE  FRUMOS, SUBLIM și armonios în toate universurile fizice ori subtile.


2. Sinele Divin este „îmbrăcat” în teaca SUFLETULUI.


3. EGOUL sau Ahamkara este personalitatea pămînteană pe care o manifestă SUFLETUL în fiecare viață și cuprinde statutul  social cu toate particularitățile sale.


4. MINTEA este  instrumentul EGOULUI în lumea fizică ( care EGO este instrumentul SUFLETULUI , care Suflet este corpul SINELUI DIVIN ATMAN în Creația Divină).

MINTEA are cinci niveluri :

1. Mentalul obișnuit


2. Mentalul superior


3. Mentalul  iluminat


4. Mentalul  intuitiv


5. Supermentalul

Ceea ce se află dincolo de minte se numește SUPRAMENTAL.

  Dacă se aseamănă mentalul cu obturatorul unui aparat de fotografiat, atunci cu cît pătrunde mai multă Lumină Divină în acel mental, cu atît este el mai elevat și mai pur. Ce înseamnă ca un artist să fie inspirat ? Înseamnă că mintea artistului are acces la nivelele superioare ale mentalului enumerate mai sus, care sînt sfere macrocosmice reale, ci nu  fantasmagoriile vreunui teoretician vestic oarecare ! Operele de artă geniale, deci și poeziile, aparțin Supermentalului, iar a fi inspirat, înseamnă că artistul a avut acces la mentalul iluminat sau intuitiv pentru perioade mai lungi sau mai scurte de timp ; de obicei aceste inspirații fiind fulgurații extrem de scurte.

   Deci a fi inspirat este una, iar a fi genial este altceva ! Sigur că există sintagma inspirație genială, dar aici se face delimitarea clară între un artist inspirat și un altul genial, prin aceea că în cazul artistului inspirat, el a avut acces relativ rar la sferele superioare ale mentalului macrocosmic, de la planul mentalului superior, la mentalul iluminat și intuitiv, pe cînd artistul genial, nu doar a avut acces mai des la supermental, ci chiar a creat o VIZIUNE NOUĂ,  foarte ORIGINALĂ prin conținut, plus stilul unic și inconfundabil. Supermentalul este lumea privilegiată a zeilor  și planul de origine al celor mai înalte creații artistice !

(  În paranteză fie spus, într-un vis mi s-au transmis cîteva poezii pe care, dacă le-aș fi reținut la trezire corect și în întregime, aș fi devenit cel mai mare poet al lumii noastre din  timpurile cunoscute, într-atît de stranii erau acele poezii prin conținut și noutatea lor cu totul și cu totul uluitoare ! ).

  Accesul mentalului la sferele din ce în ce mai elevate ale Creației Divine face diferența dintre un (1) artist sau poet mediocru și (2) unul talentat, (3) inspirat sau (4) genial. Nu poți fi genial dacă te declari tu însuți ca atare sau dacă o face vreo terță persoană neinițiată pentru tine !

   Adevărata  ARTĂ de cea mai înaltă factură, de cea mai profundă valoare, care dăinuie în timp, poate fi autentificată numai de către  un Ghid Spiritual pe deplin îndumnezeit, pentru simplul motiv că doar cineva care are acces conștient permanent la nivelul cel mai înalt prin identificare perfectă cu ființa sau obiectul cunoașterii, este capabil să simtă fără greș subiectul cercetat. ( Sigur că în decursul timpului talentele remarcabile sau geniile n-au așteptat aprobarea scrisă a vreunui sfînt pe deplin realizat spiritual sau Eliberat în viață, fiindcă aceștia nu numai că sînt destul de rari, dar nici nu se ocupă de asemenea validări, însă afirmația de mai sus a fost făcută cu scopul de a atrage atenția că o autentificare mai presus de orice îndoială poate parveni de la o ființă umană pe deplin îndumezeită ).

     Iar cînd un artist a fost dependent de alcool aproape toată viața lui, cu greu se poate spune că  are un mental elevat care să îl pună în rezonanță cu sfere  înalte din macrocosmos ori cu ființe foarte elevate spiritual.

     Aurobindo oferă ca exemplu  versuri cu nuanțe ILUMINATORII  la Rimbaud :” O, anotimpuri, o, castele, / Ce suflet nu are defecte ?”. Următorul vers scris  de genialul Mallarme vine direct din mentalul iluminat : „ Ghețarul transparent al zborurilor stolurilor care încă nu s-au înălțat.’’ ( Din păcate, la  traducerea poeziei  se pierde o parte apreciabilă din inefabilul ei ).

   „ Ceea ce caracterizează în mod esențial toate operele izvorîte din planul Iluminat, spune  Ghidul meu spiritual,  este o uluitoare și sublimă cuprindere luminoasă ce ne apare ca o curgere de lumină paradiziacă.”

      Subiectul artei veritabile este însă mult mai vast și aici au fost oferite numai cîteva repere pentru cei care doresc să înțeleagă, ori să aprofundeze cunoștințele corecte despre artă la modul general și inspirația artistică, la modul particular. Fiindcă există aspecte ezoterice cu mult mai fascinante despre arta veritabilă, care ar putea fi accesate de cei interesați dacă ar urma cursul de Shivaism cașmirian al excelentului profesor Nicolae Catrina.

   O altă piedică în calea evoluției proprii, pe lîngă orgoliul megaloman, sau o altă confuzie în mintea majorității artiștilor din epocile întunecate este aceea de a crede despre ei înșiși că EI oferă lumii perlele neprețuite ale operelor lor, că EI îmbogățesc lumea cu perlele lor, că EI sînt responsabili pentru elevarea spirituală a celorlalți oameni ! Toate aceste ifose sînt născute dintr-o penibilă ignoranță, fiindcă nici artiștii aceia grandomani, nici majoritatea minților receptoare nu au cunoștințe inițiatice necesare care ar fi dezumflat egourile fudule și supradimensionate  ca pe baloanele sparte !

  În lumina acestor cunoștințe inițiatice autentice, artistul sau receptorul artei ar afla că Sufletul individual este cel care alege toate elementele definitorii ale fiecărei încarnări în lumea fizică, cu toate particularitățile trupești, sociale, mentale, precum și ce talente va manifesta personalitatea în viața respectivă. Evident că aceste alegeri se fac în conformitate cu karma individuală și cu tendințele cele mai proeminente ale sufletului respectiv, pentru că fără anumite înzestrări latente, nu poți pretinde să vrei să fii un Mozart, un Kafka  sau un  Eminescu. Iar alegerea artei de către un suflet are drept scop în  PRIMUL RÎND ELEVAREA ȘI PURIFICAREA  SUFLETULUI PROPRIU AL ARTISTULUI și abia secundar elevarea și purificarea receptorilor.

  Elevare și purificare care poate să se producă realmente, dacă artistul respectiv este modest ori smerit, ca și în cazul minților receptoare sau, dimpotrivă, nici elevarea,  nici purificarea nu se realizează decît anemic și parțial, dacă artistul respectiv scapă frîiele controlului, ale bunului simț și o ia pe arătura grandomaniei ori a paranoiei !

    Aspectul cel mai important care merită subliniat în contextul artei veritabile fiind acela că  artiștii trebuie  să aibă Sufletul trezit într-o proporție suficient de mare, fiindcă sensibilitatea artistică elevată este dată chiar de acea trezire sufletească. Dar ca peste tot, există grade și nuanțe diferite de trezire a sufletului, numai că infatuarea, megalomania, fudulia, alcoolismul, egoismul, răutatea, lipsa de caracter nu aparțin unui suflet trezit în nici un caz, oricît de îngăduitori am fi cu noi înșine sau cu cei pe care îi numim artiști geniali; în schimb aceste neajunsuri de caracter au fost apanajul cîtorva genii  în epoca întunecată, mai cu seamă în aria culturală occidentală și asta pentru că, pe de o parte, artiștii valoroși sînt doar niște relee prin care Spiritul transmite ceea ce este necesar   atunci și acolo, iar pe de altă parte, starea de genialitate definește  doar o anumită fațetă a artistului respectiv, ci nu ansamblul tuturor trăsăturilor sale de caracter, iar aspectele deficitare  arată că acei oameni nu și-au integrat respectivele neajunsuri de o manieră armonioasă în ființa lor.

   Consumul substanțelor euforizante, ca alcoolul, drogurile sau banala cafea, au drept efect o anumită deschidere sau receptivitate aurică, însă nu cu planurile elevate ale Creației Divine, ci cel mai adesea cu planurile inferioare și dacă la începutul degringoladei alcoolice e posibil ca în cazul unor ființe ceva mai trezite sufletește să fie inspirate de entități elevate, pe parcurs, prin consumul excesiv și intoxicarea gradată atît a corpului fizic, cît și a celor subtile, ființa umană respectivă  se împotmolește în nămolul tot mai imund al unui demonism exarbat prin orgoliul afișat, de care ea însăși nu este cîtuși de puțin conștientă !

    Și uite așa se face că în epocile de orbire spirituală generalizată, cum este actuala epocă, arta veritabilă este foarte rară din cauza rezonanțelor demoniace ori satanice predominante, cultivate îndeosebi prin intermediul elitei malefice mondiale, al cărei idol fiind Lucifer și ceata sa, evident că din întuneric nu se poate naște decît întuneric, spoit uneori cu varii elemente moralizatoare, ca să dea bine la publicul naiv și dezinformat  !

    De altfel, operele geniilor recunoscute ca atare sînt inegale  ca valoare, cum se știe de cei mai mulți dintre noi, fie că este vorba de o simfonie, un roman sau  de o poezie. Inspirația genială poate să fi provenit la un vers din supermental, la alt vers din planul iluminat, iar la un alt vers din planul vital. Acest fapt se datorează lipsei unui antrenament riguros de tip yoghin, care permite artistului pe lîngă purificarea minții și a subconștientului,  branșarea conștientă pe durate de timp suficient de lungi la planurile cele mai alevate ale Creației Divine, cum ar fi supermentalul și supramentalul.

     Spre final doar pomenesc departajarea pe care inițiatul Gurdjief o face între Arta Obiectivă, prima fiind de inspirație divină, și Arta Subiectivă, precum și faptul că estetica indiană, prin exponentul ei principal cel mai cunoscut – Abbhinavagupta- este cu mult mai profundă și fascinantă decît tot ce s-a cunoscut în cultura occidentală pînă în prezent. Și aceasta deoarece Abbhinavagupta a fost o ființă pe deplin îndumnezeită, care avea acces permanent la supramental, ca atare învățăturile sale erau de sorginte divină, ci nu tratate intelectuale mai mult sau mai puțin corecte ori  speculative, specifice esteticii și filozofiei occidentale  !  

  În antichitatea indiană, „cuvîntul KAVI desemna inseparabil pe cel care vede Adevărul și pe poet. Cineva era Poet pentru că era Văzător.Această evidență a fost însă uitată.”