Poezii despre Amintiri:

Așa precum izvorul peste prund
își saltă unda plină de răcoare,
la fel și eu, te aduceam în gând,
să te alint cu roua din petale.

Amintiri
...
Nu mai ești aici să-ți spun povești.
Tu ai plecat, dar basmele-au rămas,

Un cânt de sirenă venit de afară,
ajunge-ntre ziduri, la vechiul castel,
când visul, în noaptea toridă de vară,
mă poartă-napoi, peste ani, la Kristel.

Revin amintiri cu parfum de zăvoi,
copilul din mine-mi apare în vis –
ajungem deodată, mirați amândoi,
pe-o umbră de karmă-n vrăjit paradis.

Îmi adun tăcerea zilei următoare
din adânc de taine, fără început,
o îmbăt cu visuri puse în ulcioare
păstrate cu grijă pe un pat de lut.

Se lasă peste plopi o altă seară,
mai obosită și mai stoarsă de puteri,
parcă și vântul care bate-afară
aduce-n pragul casei ce-a fost ieri.

Noaptea aceea - noapte toridă de vară,
nici-o adiere, nici un zgomot afară…
Pereții curbați, adunați în oglindă,
voiau în ghiocul lor să mă prindă,

Copac bătut de ploaie şi de vânt,
cu frunzele întoarse către stele,
puterea ta venită din pământ
o simt şi-acum în gândurile mele.

Cu amintiri ajunse, în clipa prea târzie,
regretele rănite mă tulbură din nou ! –
venite să-mi așeze cuvinte-n poezie,
le-aud, nedeslușite, la margini de ecou.

Ploua tăcut în seara noastră,
iar trenul ce pleca din gară
era cu chipu-ţi la fereastră
și zâmbetul rămas afară.