ALapis - poeziile altor autori

La muncă, derbedei, că trece anul
şi vin ăilalţi şi-o să vă ia ciolanul.
Făceaţi pe democraţii cei cucernici,
ipocrizia mamii voastre de nemernici.

Nu-mi mai cânta cu-atâtă-nduioșare.
Eu pe pământ de mult m-am despărțit.
E infinită-a sufletului mare
Și moare cântu-ajuns în infinit.

Hotărâtor nu se răspunde
În viața asta nimănui,
Dar limpede poetu-aude
Rumoarea vagă-n jurul lui.

Ai trecut pe albastra cărare,
Ceața-n urmă se-nvolbură, grea.
Din înalt scăpărată-nserare
Cu mirajul dorit m-amăgea.

Lui S. Soloviov

Intrați cu toți. În fiece odaie
E vie taina, dar opreliști nu-s.

Departe de oraș se simte primăvara.
Văpaia o presimt din mers și-aștept mereu.
Acolo suflă-amurgul și încrețește marea
Și-această răsuflare mi-e chinul cel mai greu.

Nu tu, melodioasă, prin gânduri mi-ai trecut,
Plutind deasupra Nevei, peste oraș, ușoară,
Nu tu ocultă spaimă din inimă mi-ai smult
Cu bărbătească vlagă și milă de fecioară?

Răspuns eu caut, aștept chemare,
Cerul muțește, tace pământul.
Prin lanul galben în depărtare,
O clipă-mi sună, rostit cuvântul.

Plutești spre umbre-ascunse în abisuri
Și sumbrele încet la Tine vin.
Te lași îmbrățișată doar de visuri,
De-azurul care nouă ni-i străin.

Suflul vieții clocotinde
Tainic mi se zbate-n piept.
Nici în vis nu mă va prinde
Visul efemer, nedrept.