ALapis - poeziile altor autori

Pe alt meleag, în depărtare,
Menirea, soarta te-a chemat.
Noi te-am condus cu disperare
Și mulți în urmă au oftat.

Voi, care vă întoarceți acasă
și după ce-ați închis ușa
spuneți „bună seara”,
voi nu știți ce-nseamnă

Sânt ani de-atunci și-mi stăruie în minte
Nesomnul meu din noapte-aceea grea,
Când inima-mi zvâgnea în cer fierbinte
Și cugetul amar mă tulbura.

Lui S. Soloviov

Ea a trecut în munți, în depărtare,
Meleagul ei natal, e o vâlcea.

Azi ai trecut însingurată,
Nu am văzut minunea Ta.
Pădurea rece, crenelată
Pe-al tău munte nalt sclipea.

Tu cărui zeu îi aparții?
Plutind pe cer mai sus ca norii,
Te tulbură spre ziuă zorii?
Și visele-n amurg le știi?

În tihna dinspre ziua, în tânăra-mpietrire,
Plutea-n tării un suflet și-a întâlnit o Stea.
Cețos era amurgul cu umbra lui subțire,
Iar Steaua Înserării, tăcută, aștepta.

Se-aprinde și dispare
După codru-nnegurat,
Prin poieni de trec călare -
Iar văd focu-ndepărtat.

În taină ruga să ți-o faci -
Lumini aproape sunt deja,
Ultimii zori din viața ta -
Fi gata, cugetă și taci.

"...și-i târziu să dorești,
Au trecut și iubirea, și-amarul...''
(VL. SOLOVIOV)