ALapis - poeziile altor autori

Ațipești cu patimă. Nu știu
Ce voci te cheamă-n depărtare.
E focul stins și-i prea târziu.
Ți-e stepa casă primitoare.

Ziua ce rece-o presimt.
Vine-un amurg plumburiu.
Inima-mi tare, vibrând -
Tu mi-ai promis. ''Am să viu,

Eu oare scriu sau mormântu-mi trimite
Anii tăi tineri din lut? -
Scumpei vedenii în păr îi voi prinde
Roze de foc, ca-n trecut.

Un zbor - anarhic și de neputință,
Un gând - prea slab, prea vag în infinit, -
Și iar - un vis de suferință,
De rob prea vlăguit.

În sfârșit urcat pe nalte trepte,
Ochii mei mari înspre pământ cătau.
Zilele, elanurile sterpe
În pojarul zării se stingeau.

Zariște roșie, galbenă, albă,
Glasuri departe vuind.
N-o să mă minți, zadarnic mi-e teamă,
Focuri pe râu se aprind.

Scârțâie ușa. Sfioasă, tresar.
Dorm toate străzile goale.
Nori luminoși se perindă arar
Peste-ale ceței hotare.

Dar hai să privim cum se cade
atât cât se poate vedea,
prăpădul din frunzele toamnei,
prăpădul din inima mea.

Cea mai mare surpriză,
cel mai mare șoc,
nebunia serii,
punctul culminant

Încerc un gest, un jalnic început,
De la persoana doua să te mut,
Aș vrea să te transfer și să dispar
Către persoana-a treia singular.