Afrodita lui Mawete - Lucia Eniu

Ei, mare tărășenie și cu Afrodita asta. Păi s-a dus vestea despre ea în tot orașul, ce spun eu, în toată țara și mai departe, prin străinătățuri. Da, a naibii femeie. Frumoasăăă! Da' ce, a fost vreunu dintre Mitulești care să nu suspine după ea? Toată suflarea bărbătească de pe-aici a râvnit-o, domniță dragă. De la ce ziar ziceți că sunteți? Trâmbița? Pe bune? Chiar așa-i zice? Da' ce mai contează? Trâmbița să fie, domnișoară dragă. Și cum ziceam, așa, cu Afrodita, că la ea ați venit, nu? Să-i luați interviu? A, e treaba aia cu Miss. Miss Afrodita. Da, asta a fost săptămâna trecută. A ieșit Miss la Casa de Cultură. A, și vreți s-o puneți la ziar. Pe prima pagină? Ia uite, domne, să nu-i fie de deochi Afroditei, că deveni vedetă peste noapte. Da' cum vă ziceam, cine n-o știe pe Afrodita noastră? Nu știu pe unde o fi, mai pleacă, mai vine, da' vă zic eu tot ce vreți să știți. Și ce nu vreți.
Păi, cu ce să-ncep? Cu părinții? Hai cu părinții, dacă așa trebuie la interviu. Tat-su e un fel de de-ăla de prin Africa, de undeva, dracu-l știe, că nu l-a cunoscut nici ea, numai mă-sa, și ea o noapte, două, cine să știe căt o fi durat până a lăsat-o cu burta la gură? La facultate, unde în altă parte? Mă-sa, Diona o cheamă, da' noi îi zicem tanti Doina, că-i mai ușor la limbă, e juma romancă, juma grecoaică. S-a dus să lucreze și ea într-un oraș mai acătării, că al nostru i s-a părut prea mic. Și-a ajuns femeie de serviciu la facultate. De unde să știu eu la care, dintre-atâtea? Se zice că pe la Constanța, undeva aproape de mare. Ei, și acolo, mai spălând câte o treaptă, mai aplecându-se după vreo cârpă de șters, mai una, mai alta, a dat ăsta peste ea, cum l-o fi chemând pe african, că știam, că tanti Doina a împânzit toată Ulița cu povestea ei. Și uite-așa a apărut Afrodita. Mă-sa zice că a născut-o în apă, la mare, da' cine să-i mai creadă balivernele? Cum să naști tu, mă, femeie normală, în apă, în văzul lumii, ziua-n amiaza mare? Cică n-a mai ajuns la spital. Cam asta-i cu mă-sa și cu tat-su. Da, sigur că mai trăiește. Tanti Doina, tanti Doina, ieși, femeie, la poartă. Uite-a naibii, că nu ne-aude sau nu vrea să iasă.
Vă mai zic, cum să nu vă zic. Păi n-ați văzut-o? Brunetă, ochioasă, cu părul creț, creț, creț, și-l prinde în coadă de cal când e pe acasă, că altfel, nu-i mai vezi obrazul de păr. Zici că-i o coadă de mătură de aia zburlită în toate părțile. Seamănă cu tat-su. Că și ăla, cică, tot așa. Da. Naltă, fata, subțire, albă la față ca laptele, n-ai zice că-i a lui tat-su în privința asta. Încolo, ce să mai zic? Da, cântă, domne, cântă bine, ce mai, de-ale lui tat-su și de-ale lui mă-sa, și africane, și grecești. Da' cum să nu? Uite-așa se unduiește ca o de-aia, cum îi zice? De-aia. Păi a fost măritată. Da, cu unu, un bărbat tare de treabă, fierar de meserie, înalt, cu mușchi. Nu mai țin minte cum îl chema, da' noi îl strigam Roșcovanu, c-avea un păr roșu ca focul, îl purta în plete pe spate, și barbă tot așa, roșcată. Da, săracu, și-ntr-un an, cum s-o fi întâmplat, nu știu, s-a accidentat la un picior și, după ce a zăcut prin spitale, s-a întors acasă cu un picior mai scurt. Și uite-așa, șontâc, șontâc, n-a mai putut să lucreze și n-a mai fost bun la casa Afroditei. L-au dat afară, ea și cu mă-sa, a fost circ în toată regula. I-au venit omului neamurile de pe undeva, din Vulcan, si l-au luat acasă. Ei, și-a rămas Afrodita măritată și nu prea, până-ntr-o vreme cănd a băgat divorț și-a devenit liberă cu acte în regulă. Da, are, cum să nu. Un băiat de unșpe ani. Doni îi zice. Păi numa Dumnezeu știe al cui o fi, că Afrodita nu prea le are cu cele sfinte. O fi al lui Dionisie sau al lui Marțian Vârtosu? Cum care Dionisie? Păi ăsta de stă mai încolo de ea, a treia casă. Da, om la locul lui, băiat a-ntâia, și-a deschis anu' trecut un bar în centru. Da, da, acela. Leopardul. Păi are și desenat un leopard. Da' de unde să știu eu? I-o fi plăcând leoparzii. Că are și permis de vânătoare. Da, frumos bărbat. A pus Afrodita ochii pe el din prima. Ei, el s-a aciuiat mai tărziu pe Uliță. Și-a cumpărat casă cu grădină mare, frumoasă. Cum să nu fie însurat. Și ce? De-aia zic că, poate, cine știe? Mai vorbește lumea.
Cum ce școală are Afrodita? Păi școala vieții, ca noi toți ăștia, Mituleștii. Da' oricum, e de clasă. O fată a-ntâia. Miss Afrodita. Păi ce, e puțin lucru să fii Miss Afrodita într-un oraș ca ăsta?
Domnișoara reporter, domniță dragă! Stați puțin, așteptați!Mi-am adus aminte! Pe tat-su îl chema Mawete!