Adina Speranta - poeziile altor autori

Văzându-mă, Lupercus îmi strigă de departe:
Poete, epigrama-ți cea nouă m-a uimit.
Ia spune-mi, vrei la tine pe sclavu-mi să trimit,
Să-mi împrumuți în file a ta măiastră carte?

O, dulce, dulce mână fină,
Și care niciodată
Nu vei lăsa a ta lumină
Pe fruntea mea nemângâiată!

Aș vrea să scriu,
Ca Heinric Heine,
Un lied;
În care pentru veci să-nchid,

Isus dormea. Pe valuri urla o vijelie
Și-apostolii văzându-l dormind nepăsător,
Priveau cu înfiorare când cerul în mânie,
Când apa, zbuciumată ca sufletele lor.

În fiecare dintre noi,
În cel mai bun și mai senin,
Ca drojdia în orice vin
E un amestec de noroi!

Un duh străin înspăimânta
ninsoarea ce sfârșea să cadă
și toți văzurăm prin perdea
urmele morții pe zăpadă.

Recii ani întunecați,
Durere și speranță
Păstrează ciclopiana piatră,
Munți nelocuiți,

Prea-sumbra toamnă-i plină de fructe și prinos,
Îngălbenita strălucire a zilelor de vară.
Albastru pur din coji trecute cade jos;
Al păsărilor zbor răsună din legende-n seară.

Prin brazi un cârd de ciori se duc în zbor
Și cețuri verzi de noapte se ridică
Și ca în vis sun-o vioară mică
Și slujitoarele dansează-ntrun ulcior.

Pădure! Ningi câteva frunze
Pe fruntea-i de aramă rece.
Tu, ce rămâi nepieritoare
Ca geniul, când totul trece!