Adina Speranta - poeziile altor autori

Nu-și amintește să fi plâns,
Simțindu-și inima cum bate...
Și mâini de dor înflăcărate
Nici un amant nu i le-a strâns.

Amurguri, toamne, patimi îngropate
Pe gândul trist cu noaptea s-au lăsat,
Și-n haine lungi năluci întraripate
Trec prin oglinzi și-n geamuri parcă bat.

Prietenului meu Georges Schina

Bizar, castelul solitar
Pe-o stâncă arsă priveghează,

Iubita mea e moartă
Și-n păr c-un trandafir,
Încet, încet, o poartă,
Un dric spre cimitir.

Mă-ntorc zdrobit. Ce drum enorm!
Vin dintr-o țară depărtată,
Pe care harta n-o arată...
Sunt obosit, aș vrea să dorm.

În zori de zi am fost izvorul
Cel șoptitor prin viorele;
Și mi-era unda mai albastră
Ca cerul plin de rândunele!

O, cântece, veniți 'napoi!
Acum din nou sunt fericit.
Iubita iarăși mi-a zâmbit
Și iar întreabă după voi.

Noi, care suntem îngrozitor de mari,
Care n-am mai căzut pe gheaţă
Dintre cele două războaie,
Ori dacă din greşeală am alunecat vreodată,

Când omul frânt de sete deșertul a-nfruntat
Și în sfârșit ajunge la țărm deschis de mare,
El setea nu și-o stinge, pe buze simte sare -
Dorința mea e omul în marea ta-necat

În ascunziș de iarbă, pe unde râul cântă,
Împodobind verdeața-n dantelă argintie,
Lucește mândrul soare ce după munți se-avântă,
În valea asta mică, mustind de raze-o mie.