Adina Speranta - poeziile altor autori

Mi-amintesc. Era pe vremea cruciadei.
Lângă tine, paj de dor îngenuncheat,
Îți cântam pe ritmul leneș al baladei
Nenorocul unei fete de-mpărat!

Mi-e sete de-o iubire nouă!
Visez curatele-i ispite,
Cu setea florii ofilite
Ce-așteaptă-nvietoarea rouă.

S-a arat, s-a strâns porumbul, vița nu mai are struguri,
Și câmpia parcă este o săracă dezbrăcată;
Rarii vișini din grădină au de furcă pânla muguri,
Și în locul blândei toamne, iarna dinții și-i arată.

Tatălui meu

O, da! eu sunt urâtul, învinsul, blestematul.
El marele, eu micul, el totul, eu nimic;

În ciocnet de cupe și-n șoapte,
Ce vesel răsună-n urechi,
Degrabă intra-vei în noapte,
În ciocnet de cupe și-n șoapte,

Posada, iulie 1906

Priviră împreună de sus, de pe terasă,
Egiptul cum adoarme sub cer năbușitor,

Pleca un stol de rândunele,
Și eu, cu ochii după ele,
M-am dus, cu drag, până în zare,
Cuprins de-o tainică-ntristare!

În trandafirul desfrunzit
O roză palid a-nflorit:
E cea din urmă și e, poate,
Cea mai suavă dintre toate.

Să fim străini pentru vecie;
De-acum să nu ne mai zâmbim.
D-a dragostei zădărnicie
Ca printr-un vis să ne-amintim!

Noaptea parcă este o perdea albastră
Peste care fluturi galbeni s-au oprit.
Vino, ca să plângem pe iubirea noastră,
Pe iubirea noastră care-a-mbătrânit.