Adina Speranta - poeziile altor autori

Ploaia tristă şi banală,
Ploaia obsedantă,
Ploaia
Care pastişează clima de pe Alpi

Păzea!
Păzea că trece-n goană,
Aleargă,
Vâjâie ca vântul,

Îmi străbați toate drumurile,
mi te-ntinzi pală-n bărcile cearcănelor,
te ghemuieșți în inimă,
o faci să tresară în zori cu bătaia celor dintâi clopote,

Cât aş mai vrea să fiu din nou copil
să nu pot scrie nici măcar un rând,
să nu pot spune O şi U şi A,
să nu doresc nimic, să urc pe-un ram,

– Tu eşti Iov? – îmi spune steaua bătrână,
iar eu îi răspund: – Sunt eu, el şi sunt ei.
Şi ea îmi şopteşte: – Golaşilor, luaţi-vă de mână
şi feriţi-vă de hoţii de piei!...

Ursul Veta a fost un urs ciudat
cu nume de femeie şi trupul de bărbat.
Poet fiind, se smulse din fiare şi din funii
şi din belciug – şi-şi puse în nas belciugul lunii.

Vai de sufleţelul nostru
care – când să fie mare –
ni se cocoşă ca prostul
proştilor dând ascultare.

De mă iubiţi, iubiţi-mă tocat
şi nu întreg, căci dinţii-or să vă doară.
Şi sfatul meu, de bun o să vă pară,
e să-mi sfărmaţi oscioarele, curat.

Vă primesc pe toţi cu braţele deschise.
Veniţi oameni, veniţi stânjenei,
veniţi vise, veniţi lupi.

O să ne mai vedeţi, n-aveţi nici o grijă,
nu se termină totul în acest veac,
unde fiecăruia îi vine de hac
o minune teleghidată de o stea, un scaun sau o schijă.