Adina Speranta - poeziile altor autori

Şi acum ţin minte şoaptele-i pierdute
În vuietul sălbatic de furtună:
"De ce nu eşti cuminte? Du-te, du-te!"

Un văl de ceaţă albă şi subţire,
Ca un linţoliu străveziu de mort,
Înconjura biserica bătrână.

O, blestemată curiozitate!
Deunăzi, cu gânduri indiscrete,
Am profanat odaia unei fete, -
Acest muzeu de lucruri parfumate.

Două, post-meridiane...
Sună lung şi monoton
Ornicul cu trei cadrane
De la Sfântul Spiridon.

Am îndrăgit, fără nădejde,
Pe zâna moartă — Fericirea.
Să nu vă bateţi joc de mine,
Sunt om — ca voi — în toată firea...

I
Trist vâjâie vântul şi crengile-ndoaie,
În negură cântă al codrilor glas
Şi calul străbate, prin pânze de ploaie,

În zadar te ispiteşte visul vieţii nestatornic!
Nu vezi tu că-n înţelesul strânsului de mână dornic,
Tremură belşugul unei dulci comori nerisipite
De dorinţi, pe care ochii nu le lasă tăinuite?

O, vis al iubirii trecute!
Sunt singur — omătul târziu
Pătează aleile mute
Şi parcul e încă pustiu.

O, de ce nu sunt o floare,
Un lăstun purtat de vânt, —
Ca să uit o clipă numai
Unde eşti — şi unde sânt!...

I. Singurătate
Prin luminişul crângului tăcut,
De-atâta vreme nimeni n-a trecut.