Adina Speranta - poeziile altor autori

Agită pomii păsări mari
Și via sângele divin.
Până la mine este mult,
Până la moarte mai puțin.

Disprețul e harul deznădejdii,
Nestinsă contemplarea dintre gemeni.
Oglinda mea fiind, de ce nu-mi semeni?
Tu, care harnic îmi prezici primejdii?

Mâinile lungi ale săracului
își lasă stăpânul afară, pe trepte.
intră singure în locaș, aprind o lumânare,
se roagă, se închină, așezându-se apoi smerite

Pe vârfuri cu liniștea pururei azi
Vin noapte de noapte convoaie de brazi.
Ce spune această mișcare de timp?
De ce cu nimic nu se poate s-o schimb?

părul mi-era roșu când trecuse vara
părul meu de aur greu nelegănat
țintuit de brumă prăfuit de ceață
ninge lin pământul unde l-am culcat

Dacă îmi ceri
Să nu te mint
De-aici înainte

Cuvinte, cuvinte și-o pasăre lină în minte.
De suflet, de suflet, că este, tu adu-mi aminte.
Nădejde, nădejde, chiar dacă pădurile-s vineți.
Iubire, iubire, când viața, când moartea revine-ți.

începe toamna dulcele meu somn
putem spera în sănătate în esențe
și în iedera de retragere
simt vinul în surâsul tău

Port cu uimire fruntea mea palidă,
Moștenesc graba cuiva,
În palmele mele sunt zugrăvite icoane.

Cum vii, cum stai ți-aș spune-ntruna
că sunt un mim fără lumină
și sunt cuvintele prea goale
pentru serbările din gând,