Adina Speranta - poeziile altor autori

Visul secund a fost să fim departe,
Din când în când să ne vedem mai răi,
Să-mi fie milă de arginții tăi,
Să mă privești ca pe-o senină moarte.

uscat e câmpul împrejurul meu
cu greieri prinși de febra toamnei
și care-mbătrânind
cântă deasupra oului lor negru

Astenice sunt vocile, riscante.
Noi nu mai știm să ne uimim de viață.
Aveam odată un profil de greață,
O viață cu impulsuri muzicante.

Mâna dă gust acestei triste cine
Sărând felii de pâine pământii
Suntem adînc mâncați de oboseală.

Tăcerea mea e ca o țară moartă,
Dar nici nu cred că alta e mai sfântă,
De ce ți-aș ține-nchisă gura, cântă,
Vânează dacă vrei aceeași soartă.

Pe fruntea cailor să plângem,
Pe botul lor care miroase
A lapte și a mușchi de umbră,
Să ne gândim asupra lor.

De-aș fi lăsată să mă molipsesc
De-o zi bolnavă, de un poem al tău!

Toamna contemplă gândul meu lumesc

Sunetele amplificându-se
noaptea în liniște, ca și când ar rămâne un
gol misterios după o ridicare a lucrurilor
la cer. Se-aude deodată țipătul gutural, concret,

Balaurul ucis de-atâtea ori
De bunii duci ai lumilor aceste
Ascunde-n iris lire de culori
Şi-n fiecare solz câte-o poveste.

Am văzut cum s-a înecat
O fetiţă mică, din greşeală.
Era toamnă. Cerul pudrat
Cu scamă tulbure şi glacială.