Poezii despre Adevăr:

Aprinde-mi Doamne, sufletul!

Aprinde-mi Doamne, sufletul
Cu-a Ta iubire mult prea mare

Cinis et Umbra Sumus *

Suntem cenuşă şi o umbră,
Suntem un pumn de ţărână,

Salcia, mai mult senilǎ, pe un mal de lac suspinǎ
Când religios respirǎ un brotac pe-o frunzǎ finǎ.
Ros de farmecu-nserǎrii şi de-o voluptate crudǎ
Dezleagǎ drama uitǎrii unei vieţi în apa nudǎ.

Fratele meu poetul cutare
sora mea de-a pururi poezia
eu mă vărs mereu în mare
să se-nalțe odată România

Dacă-i rău sau dacă-i bine
viața moartea cine știe
toți ne facem de rușine
la naiba zău poezie

Veniţi sub steagu' însângerat!

Veniţi sub steagu' însângerat
Al Domnului Isus Hristos,

Valoarea Crucii

Sus, pe dealul Golgotei, din lemn o cruce
Tatăl, din iubire Şi-a-nălţat;

Oh! De suferi, ele curg.
Ești vesel, ele curg.
De bucurie sau tristețe,
Ele curg,

Rondelul Înţelepciunii Divine

Dumnezeu, în lucrarea Sa de pe pământ
Şi-a arătat puterea mare a Înţelepciunii

Numai într-o vreme
eram pierde-toamne
dar când scriu poeme
cred în tine Doamne