Poezii despre Adevăr:

Sunt ce trebuia sǎ fiu ori aşa s-a întâmplat?
Gândul ǎsta m-a muncit, dar încǎ nu am aflat.
Setea lumii de-ar fi fost potolitǎ cu un vis
M-aş fi odihnit pe-o stea din grǎdina ,,Paradis”.

În poezia lumii locuim eminescian
Cu toate că nu credeam să fiu vreo
dată Eminescu Iată-mă-s poporul ro
mân Plin de poezie din cap până-n

Rondelul Alegerii prin Jertfă

Te-am ales că-n Jertfa mare
Doamne Sfânt, m-ai mântuit,

Rondelul scumpei Reveniri

Glorioasa, scumpă Revenire
Ne este Doamne, dorul sfânt,

Picǎturile de ploaie cu structura lor mobilǎ
Dǎnţuiesc pe lângǎ flori într-o magicǎ idilǎ.
În strǎfund de zare-albastrǎ fulgerul se chinuieşte
Sǎ aducǎ o luminǎ pe-o iubire ce pǎleşte.

Agǎţat de Eu vǎd timpul concentrat într-o secundǎ
Şi mǎ-ntreb dacǎ e greu sǎ fii ochi în cerc de undǎ,
Sǎ am margini ridicate, oprind clipa sǎ disparǎ,
Fǎrǎ ca sǎ bag de seamǎ cǎ m-a folosit drept scarǎ.

Rondelul întoarcerii...

Vrem Doamne, ca să fim la Tine-acas’
Acolo-n cer, la locul ce ne-ai pregătit,

Rondelul Aşteptării ( 3 )

Te aşteptăm, Isuse Doamne
E strigătul scump al durerii...

Vorbeşti de cânt,
Vorbeşti de ploi,
De dragoste,
De vânt,

O mizerie-nfloritǎ, ca o pacoste prezentǎ,
Stǎruie, ireductibil, pe o vinǎ persistentǎ
Ce devine alarmatǎ de beţii abandonate
În uitarea tǎlmǎcitǎ de limbi vechi de mult uitate.