Poezii despre Adevăr:

RESPIR PARFUMUL DIMINEŢII

Citesc cu drag ce scriu poeţii
Când pun în vers trăiri intense

Mă pierd în clipele ce trec,
Devin trecut, câştig prezent
Şi-n viitor n-o să petrec
De va veni şi-oi fi absent.

Sunt oameni care te doboară,
Sunt oameni care îți zâmbesc,
Sunt oameni care într-o seară
Distrug ce lunile clădesc.

Măi, Ţuţea, bată-te norocul!
Mi-ai spus că timpul iute trece,
Să nu mă joc mereu cu focul
În care pulberea petrece.

Am primit lecții de viață, care nu m-au doborât,
Navigând prin labirintul de iluzii, mohorât,
M-am târât încet din groapă, sfâșiată chiar de lei,
Am purces înspre ieșire, pe-a` răniților alei.

Firește cuvintele sunt lacrimi ale lucrurilor
Însă tot nu înțeleg cum de se-aude atât de
clar plânsul unui lan de de maci Amurg flo
ral teoria relativității generalizată la întreg

DIN AMINTIRI ŢI-AM DĂLTUIT ALTAR

Din amintiri ţi-am dăltuit altar,
Un ultim dar, o ultimă ofrandă.

Eu sunt mai mult
Decât pot şti
Despre mine.
În stare sunt

Te îmbeţi cu apă rece!
Spune-o vorbă din popor,
Bei din ea, şi foamea-ţi trece
Ca oricărui muritor.

ŢI-AM RIDICAT ALTAR DIN AMINTIRI


Podoaba vieţii mele, mari iubiri