15. Iubire de urgenţă - Costel Zăgan

Prezentul manuscris mi l-a încredinţat spre traducere şi transmitere către lumea civilizată, prietenul meu cel mai bun , Porcul!
E un caz strigător la cer : adevărat şi imposibil! Totul a început ca de obicei într-o noapte! Atunci s-a îndrăgostit Porcul: definitiv şi irevocabil! Fără drept de apel. Până astăzi, când îl citiţi dumneavoastră , oamenii civilizaţi ai mileniului trei.
Dar să-i dăm, scuzaţi vă rog, cuvântul!
- Domnule Porc, prietene, dă-i drumul!
- La început, habar n-aveam că sunt...porc! Mi se părea că lumea întreagă există pentru a mă servi pe mine : fiinţa supremă din Univers!
Această, să-i zicem convenţional, convingere nu era undeva formulată clar , ci pur şi simplu ea convingerea exista odată cu mine însumi. Şi întregul univers.
Instictul meu primar era împrăştiat peste tot. Căci trebuie să aflaţi : eu nu gândesc , eu simt ! Aşa că , am început să-mi ciulesc urechile către aceste fiinţe parabolice , semenii mei , PORCII!

Oricum, sinuciderea unui porc ar trebui să pună omenirea pe gânduri!

Totuşi, aşa cum grohăia un mare porc:

DACĂ SINUCIDERE NU E, PORCUL CU ATÂT MAI PUŢIN!

Costel Zăgan, DEŞERTUL DE CATIFEA (15)