- Acasă
- Spre o societate a nemuririi
Nașterea provoacă moarte. Din moarte se naște viața. Spaima cea mai mare a omului este sfârșitul vieții. O viață pe care o trăim și raționăm cu posibilitățile restrânse ale conștiinței noastre. Ce este dincolo de această viață ? Un răspuns care a bântuit lumea din Antichitatea timpurie până în prezent. Vom putea oare învinge moartea ? Progresul științific și evoluția tehnologică ne vor ajuta să devenim nemuritori ? sau ne vor dizolva orice speranță de nemurire ?
Moartea poate fi învinsă ? Câteva aspecte despre progresul științific
Noul avans științific ne-a adus în situația de a spera la imortalitate. Știința a evoluat foarte mult în ultimii 20 de ani. Schimbarea de paradigmă este apariția spațiului informațional și a digitalului în viața noastră. Miliarde de rețele informaționale sunt o complexitate a umanității în prezent. Știința medicală a avansat spectaculos în ultimii 50 de ani. De la medicina empirică la medicina bazată pe cunoaștere. Dezvoltarea științei geneticii este o realizare epocală cu un impact imponderabil asupra viitorului civilizației noastre.
Biotehnologia este un nou concept care subordonează știința cercetării medicale. Scopul biotehnologiei este optimizarea tehnologiei pentru îmbunătățirea vieții noastre, pe scurt cum poate tehnologia să ne crească calitatea vieții. În prezent biotehnologia luptă pentru prelungirea indefinită a vieții și a bătrâneții.
Viitorul medicinei este bazat pe legătura intimă între tehnologia de ultim vârf și cunoașterea deplină a corpului uman. Bertrand Russel spunea că studiul științific al corpului uman și al bolilor acestuia a trebuit să lupte cu o multitudine de superstiții, din timpuri pre-moderne până în prezent.
Apariția bioprocesoarelor, descoperirea celulelor stem, clonarea terapeutică, organele bioartificiale, replicarea ADN-ului, telomeraza sunt câteva descoperiri ce vor avea un impact covârșitor în viitorul omenirii.
Bioprocesoarele viitorului medical vor înlocui rețele neuronale și vor putea vindeca boli ireversibile cum ar fi maladia Alzheimer sau maladia Parkinson. Rețelele bioneuronale aflate în afara creierului vor putea vindeca conștiința sau vor putea ameliora capacitatea cognitivă. Demența cerebrovasculară va putea fi o amintire.
Celulele stem vor regenera organe și țesuturi întregi. Celulele stem sunt celule primordiale ce stau la baza întregului organism celular uman.
Clonarea terapeutică va putea vindeca de cancer milioane de oameni. Celulele stem nediferențiate, blastocit, vor da naștere unor organe asemănătoare. Această tehnică este mai avansată decât grefarea de organe deoarece se evită fenomenul respingerii organului nou introdus în corpul uman, efectul de reject al organului sau refuzarea grefei. Cazuri întâlnite la transplanturile hepato-pancreatice.
Organele bioartificiale vor fi obținute din materiale biocompatibile și noi compuși industriali. Tehnologia de ultim vârf a creat în prezent prima inimă artificială, CARMAT. Profesorul Alain Carpentier, unul dintre cei mai mari chirurgi cardio-toracici din istorie, împreună cu Agenția Europeană Aero-Spațială a creat prima bioproteză cardiacă completă, necesară pentru tratarea insuficienției bi-ventriculare ireversibile.
Replicarea ADN-ul ne va putea da câteva direcții despre viitorul controlării mecanismelor îmbătrânirii dar și al morții.
Telomeraza este un proces care poate împiedica îmbătrânirea dar este și un proces care poate provoca crearea de celule canceroase.
O altă importantă descoperire în domeniul medical este chirurgia moleculară cu ajutorul laser-ilor. Odată cu avansul tehnologiei au apărut noi științe.
Genomica este știința care însumează totalitatea informațiilor despre mecanismele eredității. Proteomica este știința care studiază funcționarea proteinelor, componente fundamentale ale proceselor metabolice din celule. Glicomica este studiul genetic, fizilogic, dar și patologic al zaharurilor din organism. Metabolomica este știința care descrie procesele celulare și componența chimică a celulei. Interactomica este o știință de graniță, între biologie și informatică, care aprofundează tipurile de interacțiuni dintre proteine și molecule și descrie sistemul de viață celular.
Așadar ridicăm o primă întrebare, nemurirea poate fi învinsă ? Și dacă da atunci cum dar și de ce trebuie să fie învinsă.
Apoptoza și telomeraza- nemurirea din noi
Moartea este programtă. Omul s-a născut muritor. În Geneză ni se vorbește despre păcatul primordial care ne-a adus moartea. Studiile științifice de-a lungul timpului au arătat că omul este muritor.
Apoptoza este moartea celulară programată. Ce înseamnă apoptoza ? Provine din cuvintele elenei vechi apo-departe, ptosis-cădere, distrugere. Apoptosis înseamnă căderea unui lucru departe de înțelegerea noastră, spre exemplu căderea frunzelor sau moartea ființelor. Fazele apoptozei sunt inducția, excuția, degradarea și fagocitoza. În fiecare fază celula este programată să adopte un mecanism lent dar sigur de încetinire a proceselor de coagulare a proteinelor, degradare și în final moarte. Trebuie să diferențiem apoptoza de necroza celulară. Necroza este o moarte celulară violentă datorată unor patologii.
Apoptoza ne aduce moartea. Controlul apoptozei înseamnă controlul asupra îmbătrânirii și asupra morții. Cine controlează apoptoza controlează moartea. Va putea oare vi fi controlată ? O descoperire științifică nouă ne spune că putem spera să oprim acest fenomen.
Telomeraza este un proces care ne poate aduce tinerețea fără bătrânețe și viața fără de moarte. Telomerii sunt capete ale cromozomilor umani. Acești telomeri sunt un ceas molecular care cronometrează replicarea ADNU-ului de a lungul existenței noastre. După ce s-a atins un număr maxim de diviziuni telomerii se scurtează până ce ajung la la limita cromozomială. După această limită cromozomul se degradează și produce fenomenul îmbătrânirii și morții ireversibile. Telomeraza poate repara telomerii după fiecare diviziune. Telomeraza este o enzimă care are rol regenerativ. După formarea completă a corpului uman, ne referim aici la perioada intra-uterină, telomeraza este inhibată în celulele somatice.
Putem avea parte de nemurire folosind celulele din corpul nostru ? Dacă apoptoza nu ar avea loc mucoasa intestinului subțire ar avea 32 km, măduva osoasă 3 tone de țesut hematopoietic și pielea s-ar îngroșa de 1000 de ori. Fiziologic vorbind omul nu ar putea supraviețui.
Dacă telomeraza ar fi indusă celulele s-ar replica indefinite dar ar da naștere unor noi celule. Noile celule sunt celule canceroase. Aproximativ 95% din celulele neoplazice au telomeraze active. Am fi condamnați la o nemurire malignă.
Apoptoza și telomeraza sunt în corpul nostru dar un control exact al acestora ne-ar provoca mai mult rău decât bine. Până la noi descoperiri în medicină ne rămâne consolarea că nemurirea se află în noi dar că nu avem acces la ea. Partea spirituală este nemurirea omului nu cea materială atinsă de procese degenerative.
Pași către nemurire- celule stem și telocite
Celulele stem sunt celule primordiale. Rolul lor în vindecare este constestat de către mulți cercetători. Academcianul Laurențiu Mircea Popescu contestă rolul acestora, acesta consideră că singure celulele stem nu au vindecat niciun organ. Tot acesta susține că în tandem cu telocitele celulele stem pot regenera organe suferinde.
Cei care sprijină celulele stem spun că acestea se pot recolta la naștere, celulele stem embrionare, și pot fi păstrare în viitor pentru a trata patologii diverse în viitoarea existență a noului născut.
Telocitele sunt celule descoperite de cercetătorul român Laurențiu Mircea Popescu. Cuvântul telocite provine din greaca veche și înseamnă capătul celulei, telos-capăt și kytos-celulă. Telocitele mai sunt numite și celule Popescu sau celule interstițiale de tip Cajal. Telocitul este o celulă mică cu niște extremități extrem de lungi, denumite telopode. Aceste celule se aseamănă cu neuronii, de aceea au fost numite celule interstițiale tip Cajal, după numele marelui neurolog spaniol Santiago Ramon y Cajal. Telocitele se găsesc în inimă, plămân, uter dar și în alte organe. Singurul organ în care nu se găsesc este creierul.
Cercetătorul român a demonstrat că telocitele pot reface inima după un infarct. În anul 2012 a avut loc în China primul implant de telocite după infarct. Acesta este un prim pas spre regenerarea unor organe vitale, spun optimiștii cercetătorii chinezi. Telocitele ghidează celulele stem spre zona afectată, un tandem specific denumit telo-stem celule. Acest tandem poate regenera inima după un infarct, plămânul după o embolie sau un edem. După cum am mai afirmat telocitele se găsesc în țesutul interstițial al multor organe. Fără ghidarea telocitelor celulele stem nu au nici un impact terapeutic, afirmă cercetătorul român.
S-a demonstrat că celulele stem nu au capacitatea de a se răspândi și forma noi celule stem în organism. Ele acționează doar unde sunt implantate. Ba mai mult, Laurențiu Mircea Popescu acuză că promovarea celulelor stem este o afacere extrem de profitabilă și că nimic nu este benefic de pe urma acestora.
Toate aceste descoperirii au darul de a ne îmbunătăți viața. Sunt considerate pași spre nemurire dar nu atingerea ei. Oare omul va putea atinge acest vis ? Sau viața este un coșmar iar moartea singura certitudine a trezirii ? Lumea se hrănește cu morții ei care se reîntorc la ea spune Friedrich Cramer.
Tot Bertrand Russel afirma că de-a lungul timpului studiul științific al medicinei a fost descurajat. Din frică, teamă sau superstiție. Poate un pic din toate, totuși medicina a avansat pe culmi nemaivăzute.
Construirea unei societăți a nemuririi
Ce este îmbătrânirea? Dar moartea? Fără trecerea timpului nu ne-am putea imagina niciun proces. Prima lege a naturii ce încearcă să descrie aceste procese este legea entropiei. Conform acesteia entropia crește implacabil până se ajunge la moartea termică a Universului. Ne naștem cu procesul îmbătrânirii care ne afectează existența noastră. Genomul însuși, informația ADN, nu îmbătrânește , căci astfel părinții bătrâni ar avea copii vârstnici, susține Friedrich Cramer. Conform geneticii îmbătrânirea este preprogramată genetică. Îmbătrânirea este un proces epigenetic. Procesele epigenetice sunt acelea care se bazează pe o nouă informație în cursul diferențierii. Să fie apoptoza, scurtarea telomerilor sau alte procese complexe care provoacă îmbătrânirea…? Cert este că îmbătrânirea este un proces complex greu de explicat iar că moartea este confirmarea încheierii acestui proces. Moartea este o catastrofă macroscopică provocată de o perturbare microscopică, o definiție superbă a lui Cramer despre moarte.
Cercetători din toată lumea s-au unit în jurul unor cercuri academice, au fondat reviste, fundații pentru a învinge acest proces ireversibil. S-a fondat o nouă știință, știința nemuririi sau athanatologia, cum am denumit-o.
Noile științe care sunt grupate în acestă mare direcție științifică sunt; psihologia cognitivă, criobiologia, biologia telomerilor, neuroștiința computațională, nanotehnologia moleculară, ingineria genetică, chirurgia moleculară, chirurgia genetică.
Pentru a opri moartea din evoluța ei Robert Ettinger a fondat Societatea de Criogenie în anul 1967 apoi în anul 1976 Institutul de Crionică. Conducător al Societății de Nemurire Ettinger este un pioner în această știință. Crionica este definită ca o știință care utilizează știința temperaturilor extrem de scăzute pentru a păstra și restaura viața umană.
Prin înghețare vasele sunt distruse, de aceea s-a inventat procesul de vitrificare adică scăderea temperaturii prin procedee complexe astfel încât vasele sângelui nu sunt înghețate ci sunt transformare într-o peliculă subțire ce are o mișcare imperceptibilă. Criticii crionicii spun că oameniisupuși acestui experiment, de bună voie, nu sunt declarați morți din punct de vedere clinic. Criogenia a început în ultimii ani să aibă mulți adepți, în prezent peste 100 de animale și oameni își dorm somnul de veci în cimitirele de gheață.
Criogenia se explică prin faptul că trupul este conservat pentru viitor când o tehnologie îl va putea readuce la viață și îl va putea face nemuritor. Până atunci acești oameni își dorm somnul de veci la temperaturi extreme, iar familiile lor plătesc o viitoare nemurire.
Un pioner al științei nemuririi Ray Kurzweill crede că în mai puțin de 20 de ani în corpul nostru vom avea nano-celule inteligente care ne vor putea detecta din timp orice suferință și ne vor putea prelungi viața până aproape de nemurire.
Societatea trans-umană sau Ierusalimul digital
Ce înseamnă societeatea trans-umană ? Este o societate în care omul și mașina sunt uniți de aceleași dorințe și gânduri. Tandemul om-mașină creează o supra-conștiință colectivă ce dă naștere la o superființă, astfel omul este îndemnat să renunțe la individualitate.
Inițiativa 2045 este un proiect ce are ca cop primordial transformarea omului în jurul anului 2045. Sopurile secundare sunt apariția unor noi forme de transport, o nouă sursă de energie, dezvoltarea unor orașe eco ce au o climă contralabilp, găsirea de noi tehnologii de a ajunge în spațiu dar și prevenirea îmbătrânirii și eradicarea morții.
În cadrul acestei Inițiative un loc important îl are proiectul Avatar. Acesta presupune apariția unui trans-om, neo-om. Cu ajutorul unor tehnologii avansate, conștiința și personalitatea unui om vor fi transferate unui operator non-biologic pentru a prelungi durata de viață. Nemurirea cibernetică înseamnă că omul va trăi într-un computer având o conștiință virtuală, acest lucru se va întâmpla după moartea acestuia, un Ierusalim digital. Trans-omul va avea un corp artificial umanoid ce va fi condus de o interfață creată de o conexiune dintre un creier și un calculator, un sistem de susținere al vieții veșnice.
Acest Ierusalim digital poate fi un pericol pentru că umanitatea din noi se transformă. Omul va fi o mașină condusă de alte mașini sau poate va fi o mașină închisă veșnic în carcasa tehnologiei blestemându-și ideea nemuririi. Poate aceasta este cheia nemuririi…mântuirea prin tehnologie sau Apocalipsa unui viitor etern.
Epilog scurt- Particula M
Athanatologia este știința nemuririi o știință care își dorește ca ființa umană să atingă viața veșnică. Mulți pioneri ai acestei științe au murit. Până la atingerea acesteia moartea va secera în continuare. Pentru că toți suntemn datori cu o moarte, spune marele poet Mihai Eminescu, această societate a nemuririi nu va putea fi posibilă în viața noastră sau în existența acestei planete, pentru că tot ce se naște pe Terra are sămânța morții. Particula M este cea care ne unește. Moartea este singurul element comun tuturor vietăților pe acest pământ.
Împărtăşeşte-ne opinia ta:
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Adrian Maniu
Al. O. Teodoreanu
Alecu Donici
Alecu Russo
Alexandru Alexianu
Alexandru Bogdanovici
Alexandru Hrisoverghi
Alexandru Macedonski
Alexandru Philippide
Alexandru T. Stamatiad
Alexandru Vlahuţă
Alexei Mateevici
Andrei Mureşanu
Anonim
Anton Pann
Artur Enăşescu
Benjamin Fondane
Bogdan Petriceicu Haşdeu
Calistrat Hogaș
Camil Petrescu
Carmen Sylva
Cezar Bolliac
Cincinat Pavelescu
Constantin Mille
Constantin Negruzzi
Constantin Oprişan
Costache Conachi
Costache Ioanid
Dan Botta
Demostene Botez
Dimitrie Anghel
Dimitrie Bolintineanu
Dimitrie Gusti
Dosoftei
Duiliu Zamfirescu
Dumitru Iacobescu
Dumitru Theodor Neculuță
Elena Farago
Elena Văcărescu
Emil Botta
Emil Cioran
Eusebiu Camilar
Gavril Rotică
George Bacovia
George Coşbuc
George Ranetti
George Topîrceanu
George Tutoveanu
Gheorghe Sion
Grigore Alexandrescu
Iancu Văcărescu
Ienăchită Văcărescu
Ilarie Voronca
Ioan Budai Deleanu
Ioan Iacob Hozevitul
Ioan S. Neniţescu
Ioanid Romanescu
Ion Barbu
Ion Heliade-Rădulescu
Ion Luca Caragiale
Ion Minulescu
Ion Neculce
Ion Șiugariu
Iosif Trifa
Iulia Haşdeu
Leonid Dimov
Lucian Blaga
Magda Isanos
Mateiu Ion Caragiale
Matilda Cugler-Poni
Mihai Eminescu
Mihail Kogălniceanu
Mihail Săulescu
Mihail Sadoveanu
Mircea Demetriade
Mircea Eliade
Nichifor Crainic
Nichita Stănescu
Nicolae Iorga
Nicolae Labiş
Octavian Goga
Panait Cerna
Radu D. Rosetti
Radu Gyr
Radu Stanca
Ştefan Octavian Iosif
Ștefan Petică
Traian Demetrescu
Tristan Tzara
Tudor Arghezi
Vasile Alecsandri
Vasile Cârlova
Vasile Conta
Vasile Militaru
Veronica Micle
Victor Eftimiu
Virgil Carianopol
Vladimir Streinu
Zorica Laţcu
Agatha Bacovia
Alexandru Andriţoiu
Alexandru Andrieş
Alexandru Busuioceanu
Alexandru Colorian
Alexandru Lungu
Alice Călugăru
Ana Blandiana
Ancelin Roseti
Andrei Ciurunga
Anghel Dumbrăveanu
Ara Alexandru Șișmanian
Aron Cotruș
Arsenie Boca
Aurel Dumitrașcu
Aurel Pastramagiu
Aurel Rău
Benedict Corlaciu
Camil Baltazar
Camil Poenaru
Cassian Maria Spiridon
Cezar Baltag
Cezar Ivănescu
Christian W. Schenk
Claudia Millian Minulescu
Cleopatra Lorințiu
Constanţa Buzea
Constantin Berariu
Constantin Michael-Titus
Constantin Noica
Corneliu Coposu
Corneliu Vadim Tudor
Dan Deşliu
Dan Rotaru
Daniel Drăgan
Daniel Turcea
Darie Novăceanu
Dimitrie Ciurezu
Dimitrie Stelaru
Dinu Flămând
Dominic Stanca
Dumitru Corbea
Dumitru Matcovschi
Dumitru Pricop
Dumitru Țiganiuc
Elena Armenescu
Elena Liliana Popescu
Emil Brumaru
Emil Isac
Eta Boeriu
Eugen Cioclea
Eugen Ionescu
Eugen Jebeleanu
Filip Brunea-Fox
Florența Albu
Gabriela Melinescu
Gellu Dorian
Gellu Naum
Geo Bogza
Geo Dumitrescu
George Călinescu
George Dan
George Drumur
George Lesnea
George Meniuc
George Ţărnea
Ghenadie Nicu
Gheorghe Azap
Gheorghe Grigurcu
Gheorghe Istrate
Gheorghe Pituţ
Gheorghe Tomozei
Gheorghe Zanat
Gherasim Luca
Grigore Hagiu
Grigore Vieru
Horia Vintilă
Ileana Mălăncioiu
Ioan Alexandru
Ioan Flora
Ion Brad
Ion C. Pena
Ion Caraion
Ion Dodu Bălan
Ion Horea
Ion Iuga
Ion Miloș
Ion Monoran
Ion Pachia-Tatomirescu
Ion Pillat
Ion Pribeagu
Ion Scriba
Ion Stratan
Ion Vinea
Iulian Boldea
Iulian Vesper
Leo Butnaru
Leonida Lari
Lucian Avramescu
Marcel Breslaşu
Maria Banuș
Mariana Marin
Marin Iorda
Marin Sorescu
Max Blecher
Mihai Beniuc
Mihai Codreanu
Mihai Ursachi
Mihu Dragomir
Mircea Cărtărescu
Mircea Ciobanu
Mircea Dinescu
Mircea Ivănescu
Mircea Manolescu
Mircea Micu
Mircea Pavelescu
Mircea Streinul
Miron Radu Paraschivescu
Nichita Danilov
Nicolae Corlat
Nicolae Dabija
Nicolae Davidescu
Nicolae Neagu
Nicolae Țațomir
Nina Cassian
Nora Iuga
Octav Sargețiu
Octavian Paler
Otilia Cazimir
Palaghia Eduard Filip
Paul Sava
Pavel Boțu
Pavel Coruț
Petre Ghelmez
Petre Stoica
Petru Creţia
Radu Cârneci
Radu Tudoran
Rodica Elena Lupu
Romulus Guga
Romulus Vulpescu
Sașa Pană
Sesto Pals
Simion Stolnicu
Sorin Cerin
Spiridon Popescu
Ştefan Augustin Doinaş
Ştefan Baciu
Ștefan Radof
Stefan Tanase
Ștefania Stâncă
Stephan Roll
Theodor Damian
Traian Calancia
Traian Chelariu
Traian Dorz
Traian Furnea
Tudor George
Tudor Vianu
Valeria Boiculesi
Valeriu Gafencu
Vasile Copilu-Cheatră
Vasile Posteucă
Veronica Porumbacu
Victor Sivetidis
Victor Tulbure
Virgil Diaconu
Virgil Gheorghiu
Virgil Teodorescu
Zaharia Bârsan
Zaharia Stancu
Adam Mickiewicz
Adam Puslojić
Adelbert von Chamisso
Ady Endre
Afanasii Fet
Ahmad Shamlou
Ahmet Hașim
Alain Bosquet
Alan Seeger
Albert Camus
Alberto Blanco
Alberto Serret
Alceu
Aldo Palazzeschi
Alejandra Pizarnik
Alejo Carpentier y Valmont
Aleksandr Blok
Aleksandr Puşkin
Aleksandr Soljeniţîn
Alexander Penn
Alfonsina Carolina Storni
Alfred de Musset
Alfred Noyes
Alfred, Lord Tennyson
Alphonse de Lamartine
Amalia Iglesias Serna
Anaïs Nin
Anatole France
André Breton
André Marie Chénier
Anna Ahmatova
Anne Sexton
Antoine de Saint-Exupery
Antonio Machado
Áprily Lajos
Arany János
Arhiloh
Aristóteles España
Arthur Rimbaud
Attila József
Baba Tahir
Babits Mihály
Balázs Béla
Bartók Béla
Bella Ahmadulina
Bertolt Brecht
Blas de Otero
Bob Dylan
Boris Pasternak
Carl Sandburg
Carl-Johan Charpentier
Carlos Barbarito
Carlos Drummond de Andrade
Carson McCullers
Cecilia Meireles
Cesar Vallejo
Cesare Pavese
Charles Baudelaire
Charles Bukowski
Charles Guérin
Charles Perrault
Charles Simic
Christian Morgenstern
Christina Rossetti
Cintio Vitier
Concha Urquiza
Coral Bracho
Dante Alighieri
David Avidan
Derek Walcott
Dino Campana
Dmitry Merezhkovsky
Dorothy Parker
Dsida Jenő
Du Fu
Dylan Thomas
Edgar Allan Poe
Edith Sodergran
Edna St. Vincent Millay
Eduardo Galeano
Edward Estlin Cummings
Edward Hirsch
Edward Thomas
Edwin Arlington Robinson
Edwin Muir
Efraín Barquero
Efrain Huerta
Eli Galindo
Elizabeth Barrett Browning
Elizabeth Bishop
Emile Verhaeren
Emily Brontë
Emily Dickinson
Enriqueta Ochoa
ERĀQI
Erich Fried
Erich Kastner
Estanislao del Campo
Eugenio Montale
Eugenio Montejo
Eunice Odio
Evgheni Evtuşenko
Ezra Pound
Fadwa Tuqan
Farkas Árpád
Federico Garcia Lorca
Félix Grande
Feodor Dostoievski
Fernando Pessoa
Fiodor Tiutcev
Firdousi
Forugh Farrojzad
Francesco Petrarca
Francis Jammes
Francois Villon
Franz Kafka
Friedrich Hölderlin
Friedrich Nietzsche
Friedrich von Schiller
Gabriela Mistral
Gabriele d'Annunzio
Georg Trakl
George Gordon Byron
George Hunter
George Oppen
Gérard de Nerval
Gerhard Fritsch
Giacomo Leopardi
Giambattista Basile
Giorgios Seferis
Giosuè Carducci
Giuseppe Ungaretti
Guillaume Apollinaire
Gunnar Ekelof
Gunter Grass
Gustaf Munch Petersen
Hafez
Harold Hart Crane
Heinrich Heine
Henry Lawson
Henry Wadsworth Longfillow
Henry Wadsworth Longfillow
Hermann Hesse
Herta Muller
Hiba Abu Nada
Hilde Domin
Homer
Horiguchi Daigaku
Howard Nemerov
Hristo Botev
Iannis Ritsos
Ingeborg Bachmann
Iosif Brodski
Ismail Kadare
Ivan Bunin
Jabra Ibrahim Jabra
Jack Kerouac
Jacques Prevert
Jaishankar Prasad
James Elroy Flecker
James Weldon Johnson
Jan Twardowski
Jean de La Fontaine
Jeanne-Marie Leprince de Beaumont
Jenny Joseph
Jidi Majia
Joachim Ringelnatz
Joan Maragall
Johann Wolfgang von Goethe
John Berryman
John Betjeman
John Keats
John Masefield
John Milton
Jorge Guillén
Jorge Luis Borges
Jorge Teillier
José Ángel Buesa
José Antonio Ramos Sucre
José Emilio Pacheco
José Eustacio Rivera
Jose Hernandez
José Martí
José Saramago
Jose Watanabe
Joy Harjo
Joyce Kilmer
Juan Gregorio Regino
Juan Ramón Jiménez
Juana de Ibarbourou
Juhász Gyula
Jules Romains
Julio Cortázar
Julio Flórez Roa
Kabir
Kalidasa
Karin Boye
Kay Ryan
Kenneth Patchen
Khalil Gibran
Kobayashi Issa
Kobayashi Issa
Kölcsey Ferenc
Konstantin Balmont
Konstantin Simonov
Konstantinos Kavafis
Kostas Varnalis
Kosztolányi Dezső
Krzysztof Kamil Baczyński
Kusano Shinpei
Langston Hughes
Lao Tse
Lasse Söderberg
Leah Lakshmi Piepzna-Samarasinha
Leopold Sedar Senghor
Lev Tolstoi
Li Po
Lina de Feria
Lisa Zaran
Louis Aragon
Louis MacNiece
Louise Bogan
Louise Gluck
Louise Labe
Ludwig Fulda
Ludwig Uhland
Luis Cernuda
Luis de Góngora y Argote
Luís Vaz de Camões
Mahmoud Darwish
Manuel del Cabral
Marc Chagall
Marc Girardin
Margaret Atwood
Margarita Michelena
Margo Tamez
Marguerite Yourcenar
Marina Ţvetaeva
Mario Benedetti
Mario Vargas Llosa
Màrius Torres
Mark Strand
Mark Talov
Mary Oliver
Matsuo Basho
Maurice Maeterlinck
Maxim Gorki
Menelaos Ludemis
Michelangelo
Miguel de Unamuno
Miguel Hernández
Miguel Perez Ferrero
Mihail Lermontov
Moulavi
Muhsin Al-Ramli
Murilo Mendes
Nahapet Kuceac
Najwan Darwish
Nancy Morejón
Nazim Hikmet
Nicanor Parra
Nicolás Guillén
Nikolai Rubţov
Nikolaus Lenau
Nikolay Gumilyov
Nikos Karouzos
Nima Youshij
Norman MacCaig
Octavio Paz
Odisseas Elytis
Ogden Nash
Olaf Bull
Omar Khayyam
Ömer Faruk Toprak
Oscar Wilde
Osip Mandelştam
P Mustapaa
Pablo Neruda
Pablo Picasso
Par Lagerkvist
Paramahansa Yogananda
Patrícia Galvão (Pagu)
Paul Celan
Paul Eluard
Paul Valéry
Paul Verlaine
Paulo Coelho
Pavol Janík
Pedro Salinas
Percy Bysshe Shelley
Philip Larkin
Pierre de Ronsard
Pilinszky János
R. S. Thomas
Rabindranath Tagore
Rafael Alberti
Rafael Obligado
Rainer Maria Rilke
Ralph Waldo Emerson
Rasul Gamzatov
Refaat Alareer
Reményik Sándor
Rene Char
Richard Bach
Richard Brautigan
Rimma Kazakova
Robert Burns
Robert Desnos
Robert Frost
Robert Louis Stevenson
Robert Penn Warren
Robert William Service
Roberto Bolaño
Rolando Cárdenas
Rosario Castellanos
Roy Fisher
Rubén Darío
Rudyard Kipling
Rumi
Ryōkan Taigu
Saadi
Şabestari
Saint-John Perse
Salamon Ernő
Salvatore Quasimodo
Samuel Taylor Coleridge
Sándor Márai
Sandor Petofi
Sappho
Sara Teasdale
Seamus Heaney
Serghei Esenin
Shel Silverstein
Silva Kaputikyan
Sir Muhammad Iqbal
Sohrab Sepehri
Stanley Jasspon Kunitz
Stephane Mallarme
Stephen Crane
Sylvia Plath
T.S. Eliot
Tadeusz Różewicz
Tahsin Saraç
Taras Șevcenko
Tassos Leivaditis
Ted Hughes
Ted Sheridan
Theodore Roethke
Thomas Campion
Thomas Moore
Titos Patrikios
Tomas Tranströmer
Tóth Árpád
Vachel Lindsay
Vasko Popa
Velimir Hlebnikov
Vera Pavlova
Vicente Aleixandre
Victor Hugo
Vinicius de Moraes
Vladimir Maiakovski
Vladimir Nabokov
Voltaire
Vörösmarty Mihály
W. H. Auden
Wallace Stevens
Walt Whitman
Walter de la Mare
Walther von der Vogelweide
Wang Wei
Wendy Cope
Wilhelm Busch
William Blake
William Butler Yeats
William Carlos Williams
William Ernest Henley
William Henry Davies
William Shakespeare
William Wordsworth
Wislawa Szymborska
Yahya Benekay
Yehuda Amichai
Yuri Kageyama
În selvă (pădure tropicală), umiditatea este foarte mare. Acolo plouă aproape în fiecare zi, dar nu toată ziua. Aerul devine din ce în ce mai umed şi mai înăbuşitor, până vine furtuna de după-amiază. Apoi aerul este uscat din nou.
1804 -S-a născut compozitorul Mihail Ivanovici Glinka, creatorul operei clasice ruse ("Ruslan şi Ludmila") (m.15.02.1857).
1876 -A murit poetul bulgar Hristo Botev (n.06.01.1849).
”Poezia sa, în cea mai mare parte, deşi construită în note grave
Cuvinte mari, abia atingându-se..., valery
Cultivare, cultură și împărtășire!
Zidul de Mărgean, narcispurice
Scrierile poetului conțin informații atât despre motivele și
Trilogia HISTORIARUM, nicu hăloiu
Cartea poate fi achiziționată de pe site: libris.ro
Pelerin pe Calea Luminii - 101 sonete creștine, maria.filipoiu
Vă mulțumesc din suflet domnule Andrei Stomff, pentru minunata carte
Zidul de Mărgean, Emilian Lican

Distribuie: