Sfințenia Cuviosului Daniil Sihastrul - maria.filipoiu

SFINȚENIA CUVIOSULUI DANIIL SIHASTRUL

„Doamne, fericit este cel pe care l-ai ales și l-ai primit! Locui-va în curțile tale.” - Daniil Sihastrul

Cuviosul Sfânt - Daniil (Dumitru) Sihastrul, prăznuit în 18 decembrie - este unul din cei mai mari sfinți pe care i-a trimis Dumnezeu pe pământul Moldovei, ca mare dascăl al pustiei și povățuitor al călugărilor. Acest sfânt al neamului românesc s-a născut la începutul secolului al XV-lea, într-o familie de oameni săraci de pe moșia mănăstirii Sfântul Nicolae din Rădăuți, primind nume de botez - Dumitru. A dus o viață de sihastru și l-a mărturisit pe Hristos din copilărie, căci nu se juca, ci postea şi se ruga, petrecând timpul liber în biserică. La 10 ani a fost la Mănăstirea „Sfântul Nicolae”, unde a învățat pe de rost Ceaslovul şi Psaltirea, dar a deprins şi rugăciunea inimii din rânduielile călugărilor
După cinci ani de ucenicie, a devenit călugăr, postind cu zilele până la asfințitul Soarelui, dormind puţin, pe un scăunel și cugetând mereu la cele dumnezeieşti. Învrednicindu-se de darul preoţiei şi al facerii de minuni, îi vindeca pe cei bolnavi şi care alergau la el cu credință în suflet. Ca misionar al credinței, pe alţii îi sfătuia, ajungând vestit duhovnic în nordul Moldovei.
Temându-se de slava deşartă, s-a retras la Mănăstirea „Sfântul Lavrentie”, dar şi acolo l-au aflat oamenii bolnavi şi stăpâniţi de duhuri necurate, încât ziua stătea printre ei, iar noaptea priveghea şi împletea coşuri de nuiele pentru obşte. Trecând anii şi aprinzându-se de dorul pusniciei, a primit marele şi îngerescul chip al schimniciei, retrăgându-se în codrii de pe valea pârâului Secu din judeţul Neamţ, unde mai târziu a luat fiinţă Mănăstirea Sihăstria. După 14 ani de nevoință s-a retras aproape de sihăstria Putna. Şi-a făcut o colibă, apoi şi-a săpat cu dalta o chilie într-o stâncă, făcându-şi alături paraclis de rugăciune (vizibil şi astăzi) şi nevoindu-se acolo, timp de 20 de ani. Mânca pesmeţi de pâine, ierburi şi rădăcini, împletea coșuri din nuiele, iar Duminica săvârşea Sfânta Liturghie şi se împărtăşea cu Sfintele Taine, apoi îi primea la el pe cei în suferință sau care cereau cuvânt de folos, având darul rugăciunii.
Pentru toate acestea a fost ispitit de diavol, să fie scos din pustie sau a primi slavă deşartă, dar l-a biruit pe vrăjmaș.
În 1451, după moartea domnitorului Bogdan Voievod, fiul lui Ştefan a alergat la Sfântul Daniil, primind mângâiere şi prorocie că în curând să fie domn al Moldovei, ceea ce s-a şi întâmplat după şase ani. Cuviosul a fost cel dintâi sfetnic al voievodului Ștean cel Mare, care poposea adesea la chilia Cuviosului, pentru a-şi mărturisi păcatele şi pentru a cere cuvânt de folos. Primise sfat să zidească după fiecare victorie, câte o biserică spre slava Domnului şi pentru viitoarele biruinţe. A câştigat Ştefan cel Mare 47 de războaie, înălţând 48 de biserici, apărând Țara Moldovei aproape jumătate de secol. Aşa a zidit şi Mănăstirea Putna, la îndemnul Cuviosului care era iubit de toţi egumenii şi duhovnicii din nordul Moldovei, având şi peste o sută de ucenici sihaştri.
Văzând că nici acolo nu mai are linişte, după anul 1470 s-a retras în taină în pădurile din jurul Mănăstirii Voroneţ, făcându-şi o chilie sub stânca numită Şoimul, dar nici aici nu a trecut prea multă vreme până când să fie căutat de oameni. Pierzând Ştefan cel Mare lupta de la Războieni, i-a prorocit Sfântul să nu renunţe la luptă, căci îi va birui pe turci şi va face pentru asta o mănăstire, ceea ce s-a şi întâmplat. Cuviosul iubea atât de mult liniştea, încât a refuzat să fie numit egumen sau mitropolit şi a creat la Voroneţ o vatră isihastă, precum făcuse şi la Putna.

Totuşi, în ultimii opt ani de viaţă, a fost numit egumen şi a povăţuit obştea Mănăstirii Voroneţ şi pe pustnici, tămăduind pe cei bolnavi, iar la vârsta de 90 de ani, în 1496, a trecut la cele veşnice. A fost îngropat în pronaosul bisericii Voroneţ, la moaştele sale făcându-se minuni şi vindecări celor care îi asculta vocea sufletului: „Privegheați și vă rugați!” - Daniil Sihastru
Sf. Cuv. Daniil Sihastrul a fost duhovnicul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, care poposea adeseori în chilia pustnicului, pentru a-și mărturisi păcatele și a-i cere sfat credincios. De la Cuviosul Daniil a primit sfat de-a ctitorii câte o biserică după fiecare victorie. Asfel, Cuviosul Daniil a devenit ctitor spiritual pentru mânăstirile ridicate de Voievodul Ștefan cel Mare și Sfânt.
Întâlnirile de taină, dintre Cuviosul Daniil Sihastru și voievodul Ștefan cel Mare și Sfânt l-au inspirat pe Dimitrie Bolintineanu, scriind creația în versuri „Daniil Sihastrul”

Rugăciune către Sfântul Daniil Sihastrul

În tine, Părinte, cu osârdie a fost găzduit Mântuitorul cel după chip, căci luând Crucea, ai urmat lui Hristos. De aceea venim la tine, Cuvioase Daniil: Roagă-te la Dumnezeu pentru români și România!
Întru dreapta credință ai uitat de trup, care este trecător, purtând grijă de sufletul cel nemuritor, să te rugăm a mijloci către Dumnezeu, spre mântuirea sufletelor noastre!
Pentru rugăciunile tale și îngerii se bucură, Cuvioase Părinte Daniile, și te rugăm: Cu duhul tău ne luminează calea cătr Dumnezeu!
Viață îngerească ai petrecut pe pământ, chip și pildă făcându-te ucenicilor tăi. Prin rugăciuni, posturi îndelungate și privegheri, te-ai învrednicit a sălășlui în pământul celor blânzi, Sfinte Daniil de Dumnezeu cinstitorule, podoaba sihaștrilor și lauda călugărilor, roagă-L pe Dumnezeu să asculte rugăciunile noastre, că a Sa este Împărăția Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea, și în vecii vecilor!
Amin! (Sursa: Doxologia)


*18 decembrie - Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul
La mulți ani cu sănătate, creștinilor cu numele Sfântului!

18.12.2021
Maria FILIPOIU