Sfântul Daniel, proorocul vizionar - maria.filipoiu

SFÂNTUL DANIEL - PROOROCUL VIZIONAR

„Dumnezeu este Judecătorul meu!” - Daniel (în limba ebraică)
„Nu judecați, ca să nu fiți judecați.
Ci toate câte voiţi să vă facă vouă oamenii, asemenea şi voi faceţi lor, că aceasta este Legea şi proorocii.“ - Matei 1: 1-12

Biserica Ortodoxă îl prăznuiește la 17 decembrie pe Sfântul Daniel, unul din cei mari patru prooroci ai Vechiului Testament, alături de Isaia, Ieremia și Iezechiel. A trăit în timpul regilor Nabucudonosor și Belșațar, apoi împăraților persani, Darius și Cirus, cărora le tâlcuia visele prin viziuni profetice, anticipând evenimente din viitorul apropiat sau îndepărtat.
Însuși Mântuitorul se referea la o profeție a proorocului Daniel referitoare la vremurile premergătoare apocalipsei.
Sfântul Prooroc Daniel era din seminţia lui Iuda, dintr-un neam care se găsea în slujba împărătească. S-a născut în localitatea Vitora. Încă de pe când era copil a fost dus rob din Iudeea în ţara haldeilor şi a proorocit 70 de ani. A trăit cu 460 de ani înainte de Nașterea lui Hristos.
Daniil, robit din perioada copilăriei, de Nabucodonosor, care l-a dus de la Ierusalim în Babilon, a avut o tinereţe minunată şi preamărită, vădind pe judecătorii nedrepţi şi izbăvind de la moarte pe nevinovata Susana. Căci poftind judecătorii evreilor pe Susana, iar aceasta refuzându-i, au minţit poporul cum că au văzut-o pe dânsa desfrânând cu un tânăr şi au osândit-o la moarte. Dar Duhul Sfânt a grăit prin tânărul Daniil despre nevinovăţia femeii, încât pedeapsa s-a întors asupra judecătorilor care au fost omorâţi, Susana rămânând în viață.
Când a poruncit apoi Nabucodonosor să fie aduşi la palat fiii lui Israel fără prihană şi înţelepţi, pentru a fi învăţaţi limba haldeiască şi hrăniţi din ale lui, vreme de trei ani, după care să fie aduşi înaintea împăratului, printre tineri se numărau Daniil, Anania, Azaria şi Misail. Daniil, nevrând să se spurce din ale împăratului, a rugat pe cel mai mare peste ei şi peste eunuci să îi hrănească doar cu apă şi seminţe. Încercându-i aşa vreme de zece zile, a văzut slujitorul că feţele lor erau mai frumoase chiar decât ale copiilor hrăniţi din masa împăratului. Şi le-a dat Domnul celor patru tineri și lui Daniil, darul explicării viselor. Sfârşindu-se zilele acelea, tinerii au fost aduşi înaintea lui Nabucodonosor, iar acesta i-a găsit cu zece părţi mai înţelepţi decât toţi vrăjitorii din împărăţie. Cei trei tineri, după cum spune istoria, erau din cetatea Ierusalimului. Tatăl lor se numea Iezechia, iar mama lor Caligona. Iezechia, când era bolnav, a cutezat să ceară lui Dumnezeu să nu-l dea morţii, căci a păzit cele plăcute înaintea Lui, iar Dumnezeu i-a mai adăugat 15 ani la anii vieţii lui.
Visând împăratul ceva tulburător şi despre care şi uitase, a cerut vrăjitorilor să îi amintească cele visate şi să îi tălmăcească visul, dar cum nimeni nu a ştiut, Nabucodonosor a dat poruncă să fie omorâţi toţi înţelepţii. Auzind acestea, Daniil a cerut să tâlcuiască el, Domnul arătându-i taina în vis, noaptea. A spus împăratului că cele visate erau cele ce aveau să fie, cum Babilonul avea să fie luat de perşi, mezi şi mai apoi de Alexandru Macedoneanul. Iar împărăţia tare ca fierul va fi a romanilor, dar se va împărţi şi se va sfărâma. Fiind vânturate cele vremelnice, Hristos va ridica împărăţie veşnică, duhovnicească. Mărindu-l împăratul pe Daniil, l-a pus peste tot Babilonul, domn al voievozilor şi înţelepţilor, iar pe prietenii săi i-a pus peste supuşii ţării Babilonului.
Apoi Nabucodonosor a făcut idol de aur şi a cerut tuturor să se închine acestuia, iar cei care nu voiau, să ardă în cuptor. Văzând că Anania, Azaria şi Misail nu se închină idolului, i-a chemat împăratul şi a aflat că îl propovăduiau pe Dumnezeu. A dat poruncă să fie aruncați în cuptorul cu foc, dar focul a ieşit şi i-a ars pe cei ce îi osândiseră. Îngerul Domnului a stins apoi vâlvătaia focului, iar cei trei au rămas nevătămaţi.
Văzând cele ce se întâmplau sub ochii lui, împăratul s-a închinat lui Dumnezeu în faţa lor, dar mândrindu-se, iarăşi a avut un vis despre căderea şi smerirea lui. Daniil i-a tâlcuit toate şi l-a sfătuit să se pocăiască şi să fie milostiv. Cele prorocite de tânărul Daniil s-au adeverit, căci a fost alungat de oameni şi s-a făcut asemenea fiarelor, până când a slăvit pe Domnul şi s-a întors la împărăţia sa, slăvind pe Împăratul Cerului până la sfâşitul vieţii sale.
Ajungând nepotul lui Nabucodonosor, Baltazar, împărat al Babilonului, Daniil a văzut multe descoperiri despre cele ce urmau, despre Antihrist, Apocalipsa şi Judecata de Apoi. În timp ce Baltazar se închina zeilor, a văzut o mână de om, care i-a scris pe perete şi acesta nu putea desluşi, aşa că l-a chemat pe Daniil să îi tâlcuiască scrisoarea. Şi i-a spus Daniil că, din pricina mândriei sale şi a faptului că nu L-a cinstit pe Dumnezeu, împărăţia lui va reveni perşilor şi mezilor, ceea ce s-a şi întâmplat, Baltazar fiind omorât în acea noapte, iar împărăţia lui a fost luată de Darie (medul) şi de Cirus (persul).
Tâlcuirea viselor i-a adus ură de moarte prorocului Daniil, din partea cârmuitorilor, care au pregătit vicleşug. Pentru că se închina Domnului, nu împăratului, au cerut să fie aruncat în groapa leilor, dar aceştia nu l-au vătămat, încât şi mai mare cinste avea Daniil, leii sfâşiindu-i pe cei ce îl osândiseră. Demonstrându-i Daniil lui Cirus că idolul Baal nu există şi nu mănâncă el jertfele, ci slugile, pe ascuns, a fost distrus Baal. Asemenea a făcut şi cu un balaur, pe care îl cinsteau babilonienii, omorându-l. Răzvrătindu-se poporul, Daniil a fost dus in cușca leilor, dar nici acum nu a fost vătămat, ci stând acolo şase zile, Domnul i-a trimis de mâncare prin prorocul Avacum.
Fiind scos de acolo, Daniil a trăit până la adânci bătrâneţi, împreună cu prietenii credincioși. Iar în vremea împărăţiei lui Atic, ispitind acesta pe sfinţi şi fiind mustrat pentru păgânătatea lui, a poruncit să li se taie capetele. Tăindu-se capul lui Anania, a întins Azaria haina sa şi l-a primit, aşa şi Misail l-a primit pe al lui Azaria, şi Daniil pe al lui Misail, iar la urmă au tăiat şi capul lui Daniil. Pe înțeleptul Daniil l-a plâns mult popor din cetatea Ierusalimului. Prin post se înfrâna de la orice mâncare dorită. Era uscăţiv la faţă, dar foarte frumos, cu harul Domnului. Se povesteşte că, după aceea, capetele s-au lipit de trupurile lor, iar îngerul Domnului a luat trupurile şi le-a dus în muntele Gheval, punându-le sub piatră. După patru sute de ani, la Învierea Domnului Iisus Hristos, au înviat şi aceştia şi s-au arătat multora, apoi iarăşi au adormit. Hramul lor se săvârşeşte de Biserica Ortodoxă, prin prăznuirea și pomenirea lor cu şapte zile înainte de Nașterea în trup a Domnului - Mântuitorul Iisus Hristos.
Sfântul Daniel considerat a fi ocrotitorul celor care au emigrat sau au fost duşi în exil.
Mulți din creștinătatea lumii poartă numele Sfântului Daniil: Daniel, Daniela, Dan, Dana, Dani, Danny, Dănuț, Dănuța, Danu, Danielle, Daniil, Dănilă, Dănița și Daniels.
În ziua de 17 decembrie li se urează: La mulți ani!
Sursa de socimentare: Doxologia.ro



Rugăciune către Sfântul Daniel

Doamne, Dumnezeule cel mare și minunat, Care păzești legământul și îndrumarea pentru cei ce Te iubesc pe Tine și iau aminte la poruncile Tale!
- Păcătuit-am, fărădelege am făcut, ca și cei nelegiuiti ne-am purtat, răsculatu-ne-am și ne-am depărtat de la poruncile și de la legile Tale.
- Și nu am ascultat de slujitorii Tăi prooroci, care ne-au grăit în numele Tău: către regii noștri, către mai-marii noștri, părinților noștri și la tot poporul țării.
- A Ta este, Doamne, dreptatea, iar a noastră rușinea faptelo noastre, a conducătorilor noștri, a fiilor și a părinților noștri, precum se arată astăzi oamenilor din Iuda și locuitorilor din Ierusalim și la tot Israelul, cei de aproape și cei de departe, în toate țările în care Tu i-ai izgonit din pricina fărădelegilor ce le-au săvârsit împotriva Ta.
- A Domnului Dumnezeului nostru este milostivirea și îndurarea. Răzvrătitu-ne-am împotriva Lui și nu am ascultat de glasul Domnului, ca să păstrăm legile Lui, pe care ni le-a dat prin slujitorii-profeți. Săi profeți.
- Tot Israelul a călcat legea Ta și s-a depărtat, ca să nu mai audă glasul Tău. Vărsatu-s-a peste noi blestemul și jurămantul scris în legea lui Moise, slujitorul lui Dumnezeu, căci am păcătuit împotriva Ta.
- S-au adeverit cuvintele Sale, pe care le-a grăit către noi și către judecătorii noștri, care au cârmuit peste noi, că a voit să abată peste noi strașnic prăpăd, ce nu s-a mai întâmplat niciodată sub cer, asemenea celui din Ierusalim.
- Precum este scris în legea lui Moise, toată această nenorocire s-a năpustit asupra noastră, dar n-am cugetat bine în fața lui Dumnezeu, întorcându-ne la nelegiuirile noastre.
- Gândit-a îndelung Domnul asupra nenorocirii pe care a abătut-o peste noi, că drept este Dumnezeu în toate faptele și lucrurile ce ni le-a dat, dar noi n-am ascultat de glasul Lui.
- Iar acum, Doamne, Care ai scos pe poporul Tău din țara Egiptului cu mâna tare și Te-ai făcut vestit până în ziua de astăzi, pe când noi, păcătuit-am și fărădelege am făcut.
- De aceea Te rugăm, Doamne, întoarce toată mânia și văpaia urgiei Tale de la cetatea Ierusalimului, de la muntele cel sfânt al Tău, după milostivirile Tale! Ca, pentru păcatele noastre și pentru fărădelegile părinților noștri, Ierusalimul și poporul Tău au ajuns de ocară pentru toți vecinii noștri.
- Ascultă, Doamne, rugăciunea slujitorului Tău și ruga fierbinte și luminează fața Ta spre templul Tău pustiit, pentru slava numelui Tău, acum și pururea, și în veci vecilor!
Amin!
Sursa de documentare: crestinortodox.ro
17 decembrie 2021