Apocalipsa și comoara mondială - Emilian Lican

(Zece)

Femeia este comoara mondială a fiecărei țări. Ea trebuie protejată şi respectată de fiecare țară de pe Terra. Dincolo de orice discuție despre egalitatea în drepturi dintre bărbați şi femei, eu cred că această egalitate este pur teoretică iar matriarhatul s-a transformat în timp în patriarhat iar rolul religiilor a fost crucial... Să ne imaginăm că peste o clipă, poate chiar în timpul lecturării acestei ficțiuni ar veni SFÂRŞITUL LUMII... Sper să termin de scris această povestire(!).
Mă uit la ştirile unui canal de televiziune din România, desigur RTV (!), şi oftez gândind cu voce tare: ,,iar s-a sinucis o fată de 16 ani... Fetele sunt o comoară națională-păcat!"
-Ce îți pasă ție!? Când s-a sinucis un băiat nu te-am văzut aşa de afectat! Acest răspuns a venit de la nevastă-mea, un pic iritată şi geloasă pe această părtinitoare compasiune în hilaritatea situației provocată de o știre care mi-a adus această constatare: ,,femeia-comoară națională!" Îi răspund în încercarea mea de a nu deriva în alte discuții mult mai furtunoase de această dată ancorate din viață şi nu din moarte...
-Draga mea, să presupunem că vine Apocalipsa iar pe Pământ rămân doi bărbați şi zece femei... Unul dintre bărbații supraviețuitori sunt eu, bineînțeles(!), una dintre femei eşti tu, neapărat(!). Crezi că fidelitatea sau monogamia creştină mai are vreo importanță atunci când supraviețuirea speciei noastre este pusă în pericol? Nevasta mea zâmbeşte dar nu-mi răspunde iar în acest timp imaginația îmi sburdă spre următoarea povestioară, (într-un colțişor de minte un neuron face electrizări pe melodia lui Florin Chilian-Zece), o povestioară despre ultimii oameni de pe Pământ...
Ştirile au apus de mulți ani, au apus şi Facebook-ul, şi orice conexiune pe internet... Puținii supraviețuitori ai Pământului au doar câteva informații video datorită unor hackeri care au făcut descărcări ilegale în trecut de pe YouTube... Suntem în anul 2057. Pe Pământ au mai rămas doar 456 de oameni iar din rasele celorlalte animale nu le mai are nimeni nici o statistică... Cei 456 de oameni se ştiu de ei deoarece au format o comunitate de supravețuitori pe teritoriul României, leagănul civilizației dumnezeiești... Poate mai sunt şi alții dar și ei sunt pe cont propriu.
Liderul oamenilor supraviețuitori în urma cataclismelor naturale dar şi din pricina conflictelor dintre oameni, este: Tin Eltin. Tin Eltin nu este vreun mare luptător este doar cel care împreună cu soția sa Lil Lali au avut inițiativa de a căuta şi a strânge în jurul lor cât mai mulți supraviețuitori. Cei 456 de oameni ai acestei comunități este formată din 366 de femei şi 100 de bărbați. Toți şi-ar fi dorit să conviețuiască conform vechilor tradiții după cum au fost obişnuiți dar monogamia presupune şi o atracție reciprocă în care nu toți se regăseau... Toți erau conştienți că mai presus de instinctele primordiale era şi supraviețuirea speciei noastre!
Acești oameni şi-au amplasat tabăra pe platoul unei câmpii imense la poalele munților Carpați în jurul unui pom. Mărul acesta este singurul pom supraviețuitor din specia lui şi nu se ştie cum, şi de ce s-a întâmplat acest lucru! Poate or mai fi şi alți pomi cu mere pe Terra în jurul cărora s-au strâns oamenii unor noi începuturi dar oricum nu este ceva sigur iar aceste comunități dacă există încă nu au cunoștință unele despre altele. În comunitatea lui Tin Eltin este strict interzisă culegerea chiar şi a unui singur fruct din acest pom. Doar Mărul căzut pe sol ar putea fi cules. Au fost mulți oameni care au pandit după fructele căzute pe sol dar indiferent de vreme, indiferent de anotimp, merele stăteau sudate pe ramurile pomului şi nici în gând n-aveau să cadă... De atât de mult timp erau printre frunzele verzi care nu se ofileau niciodată, că deja locuitorii taberei au reușit să le şi numere şi au constat cu mare mirare că numărul lor este de 456 de mere roșii şi frumos lucitoare în bătaia razelor de Soare sau în dulcea alinare a razelor de Lună...
Tin Eltin fumează îngândurat dintr-o țigare... În acest sumbru viitor, țigările, băuturile alcoolice şi alte vicii nu constituie o problemă dar şi lucrurile esențiale ale vieții cum sunt alimentele şi îmbrăcămintea care nu mai fac obiectul luptei existențiale pentru supraviețuire. În urma Apocalipsei au rămas suficiente magazine şi super-magazine iar singura grijă a oamenilor era aceea de a asigura alimentarea cu carburant a generatoarelor de curent electric, carburant care se află din belșug în stațiile de combustibili dar şi în autovehiculele răspândite peste tot şi care mai poartă doar urma amintirilor unor proprietari... Această apocalipsă poate fi considerată în mod paradoxal un Rai al celor aleși...
Preocuparea lui Tin Eltin era alta... Comunitatea a găsit un mod echitabil pentru a crește numărul oamenilor şi implicit perpetuarea speciei noastre. Femeile fertile vor fi împărțite între bărbații fertili indiferent dacă unii dintre ei erau căsătoriți. Singurii care îşi vor păstra nevestele lângă ei erau doar cei fertili cu partenerele fertile precum şi cei sterili cu femei infertile. Problema era că Lil Lali nu mai putea da naștere unei noi generații de urmaşi deoarece în urma aducerii pe lume a celui de-al patrulea copil al lor a pierdut binecuvântarea fertilității, rezultat al unor complicații la această ultimă naștere... Mai puteau să se vadă în condiții stricte doar trei luni iar ultimatumul dat de Bar Raba, cel care o revendica-se pe Lil Lali, urma să expire...
Tin Eltin se consola în gând doar cu ipotetica situație în care femeile ar fi fost mai puține decât bărbații iar acest lucru ar fi dus la numeroase conflicte sângeroase între bărbații supraviețuitori ai sfârșitului de lume... Poate a fost doar o loterie a sorții acest aranjament natural sau divin care a stabilit prezenta proporție dintre bărbați și femei. Chiar şi aşa în situația de față un conflict cu Bar Raba ar fi dus la un război şi cu ceilalți trei zeci de masculi sterili iar numărul pierderilor de vieți omenești ar fi fost un dezastru deoarece fiecare suflet avea utilitatea sa în viitoarea ecuație dramatică a renașterii umane...
Tocmai a terminat de fumat țigarea şi s-a întins lângă flăcările pe care le-a pornit din câteva vreascuri adunate din vecinătatea sa iar roşeața lor tremurată prin umbrele nopții îi aprinse şi spiritul din întunecimea gândurilor:
-Doamne, dacă mai exiști, Dă-mi o idee, un semn, un licăr din înțelepciunea Ta!
Aparent Inexplicabil dar Dumnezeu a rămas în continuare în mintea oamenilor un fel de colac de salvare în situațiile disperate sau încurcate şi în acest viitor al omenirii...
Deodată prin noaptea răcoroasă de vară, la minunata poală de munte a început să răzbată vacarmul unor voci care se apropiau de pomul sub care se află Tin Eltin. Acesta îşi aprinde din nou o țigară şi priveşte în direcția vocilor care pe măsură ce se apropiau de el, începeau să prindă chipuri iar cel mai drag dintre ele este cel al soției sale! Lil Lali era însoțită de unele dintre consoartele lui Bar Raba dar şi de unii dintre bărbații din comunitatea lor. Conform noilor legi, femeia promisă altui bărbat pe perioada ultimatumului de acomodare, nu are voie să se vadă cu fostul ei bărbat decât însoțită de o parte din familia noului soț dar şi de unii dintre membri ai tribului. Cei doi, Tin Eltin şi Lil Lali se aflau față în față din nou după ceva timp.. Primul impuls al lor a fost de a se arunca în îmbrățișări lungi și pătimașe de dragoste! Totuşi dorind să păstreze aparențele, Lil Lali îl întâmpină pe fostul soț cu o dojană amestecată cu indiferență:
-Omule, nu te-ai lăsat de fumat! O să te ia Dracul într-o zi din cauza lor...!
-Femeie, crezi că lui Satana sau Lui Dumnezeu îi pasă de fumat!? Într-o zi o să ne ia Lucifer pe toți!
Surâzând, Lil Lali îl apostrofează pe Tin Eltin:
-Poate aşa o fi dar focurile din Iad o să-i chinuie mai tare pe cei care nu se abțin patimilor omenești!
-Lil Lali nu cred că este aşa... Cred că în chinurile focului tot o să mai fie câte o pauză...
-Aşa crezi tu?
-Da, Lil Lali... şi în pauză cei care şi-au spurcat sufletul cu țigări şi alte spurcăciuni se vor spurca şi acolo cu ele iar cei care nu s-au atins de mizeriile astea, în pauză vor curăța furcile Dracului cu care ne vor învârti în continuare prin cazanele cu smoală.
Dintre cei prezenți se auzi o rumoare amestecată de râsete dar, şi de indignare... După ce intensitatea acestei rumori s-a mai potolit, o voce de bărbat uşor efeminizată, răsună precum un saxofon:
-Blasfemie, Tin Eltin! Eşti sub pomul sfânt, nebunule! Vocea indignării era a lui Con Coto, unul dintre cei treizeci și unu de bărbați infertili. Con Coto era fertil dar făcea parte şi dintre cei zece bărbați denumiți în comunitate: ,,oamenii de ceilalți"... După această acuzație un nou murmur care creștea în valoarea decibelilor s-a ridicat peste Pomul Sfânt care şi-a înfiorat frunzele perene, poate şi din cauza unei adieri de vânt venite de nicăieri... Moment tocmai bun pentru Lil Lali care profită de el şi îi şopteşte cu lacrimi în privire lui Tin Eltin:
-Te iubesc, dragul meu! Tin Eltin ar fi vrut să îi răspundă dar un ghem neputincios îi stătea în gât... Reușește totuşi să o strângă discret şi uşor de mâna dreaptă, un gest care exprimă mai mult decât o sumedenie de cuvinte... Îi răspunde cu vocea suficient de tare pentru a putea fi auzit și de cei din imediata apropiere:
-Care este scopul vizitei tale, Lil Lali?
-Tin Eltin, trebuie să conduci o procesiune funerară...
-Cine a murit, femeie?
-Fel Lina a fost găsită moartă, şi-a tăiat venele în pârâu... Apoi cu vocea şoptită continuă rapid şi discret:
-Aşa o să fac şi eu dacă nu găsești o soluție imediată pentru a scăpa de Bar Raba! Şi, ai grijă nu mai medita prea mult timp sub Pom că cele treizeci și şase de femei ale tale au început să se certe între ele! Am auzit vorbe că unele vor să plece pe la ceilalți fertili! Altele ar putea să se vadă şi cu sterili că a dat Dracul în ele de dorul... Nu mai continuă deoarece a sesizat că liniștea îşi găsise locul din nou peste tot...
Tin Eltin se uita uimit la fosta sa soție şi exclamă, întrebător:
-Lil Lali, fata aceea blondă şi frumoasă de șaisprezece ani care îşi dorea să se mărite cu Rom Eros, băiatul de optsprezece ani?
-Da, chiar ea! Problema este că tutorii ei nu o lăsau să se mărite cu Rom Eros! Cică nu îşi lasă fiica după un tuciuriu...
-Ce prostie, Lil Lali! Acum când perpetuarea speciei noastre este pusă în pericol ei mai pun în vedere aspectele rasiale? Tin Eltin a devenit dezamăgit de cele auzite! În acest viitor apocaliptic fetele puteau deveni femei de la vârsta de paisprezece ani iar băieții puteau deveni bărbați de la vârsta de șaisprezece ani. Este cea mai frumoasă vârstă a tinerilor căsătoriți cărora le este permisă monogamia până la vârsta de douăzeci de ani... Adulții îşi amintesc cu nostalgie perioada din trecut când monogamia nu era un privilegiu... Timpul a devenit prețios iar oamenii foarte puțini, astfel că la timpuri noi s-au implementat şi legi noi. Femeile sunt prețuite şi sunt considerate adevărate zeițe având şi denumirea de ,,Mamele Pământului”...
Lil Lali se uită spre bărbat cu ochii strălucitori care parcă aruncau văpăi şi din cauza reflexiilor micului rug meditativ aprins de
Tin Eltin, apoi vorbește cu tonul scăzut:
-Omule, poate ar fi bine dacă ai putea să rupi un măr din Pom şi să-l împart cu celelalte nefertile şi astfel o minune poate să rezolve şi situația grea în care ne aflăm...
-Imposibil femeie! Cine sunt eu pentru a culege ceva ce nici vremea, nici timpul nu au reușit să culeagă, să rupă! Doar Dumnezeu poate hotărî cine este vrednic de minunile Pomului Sfânt! Nu mă mai ispiti!
Deodată un zgomot înfundat în iarbă se auzi în spatele lui Tin Eltin iar timpul parcă a înghețat în jurul tuturor... Toți cei de față au îngenuncheat smeriți! Un măr pe jumătate rosu, pe cealaltă jumătate aurit precum jumătatea vizibilă a Lunii se rostogolește spre picioarele lui Lil Lali...
Minunile sunt posibile oricând, poate sunt posibile şi cu un Bob de credință. Poate totul în viață este doar o întâmplare precum este însăși viața. Poate Dumnezeu a existat, există şi va exista şi într-un viitor chiar şi apocaliptic! Cine sunt eu să confirm sau să infirm ceva atât de minunat sau ceva care în realitate să nu aibă nici cea mai mică importanță. Eu sunt doar un povestitor, poate nici atât, care crede că femeia este cu adevărat o comoară mondială...
Undeva în gândurile mele încă mă mai fredonează un neuron neastâmpărat şi plin de electricitate provocată de melodia lui Florin Chilian-,,Zece”...