A trecut Crăciunul - M Horlaci

Pe canapeaua din piele falsă, roasă cu unghiile de mezina familiei, stau întins și răsuflu ușurat: a trecut Crăciunul, sărbătoarea lui ăl mare și tot zbuciumul odată cu ea... Au rămas în urmă miile de mesaje de pe facebook și-n tot acest labirint de rețele sociale alergăm prin minte cu gândul să căutăm scăpare sau să ne afundăm în continuare, indiferenți, ignoranți, spre un mare nimic ce-și dezbracă minciuna și iluziile arătându-și nurii și coapsele apetisante pe care le escaladăm în fiecare an, dar rămânem doar cu o durere la nivelul brațelor, picioarelor, sau mai rău, la nivelul pupilelor... Lumea? E tot așa, nimic nou sub soare. Ne reîncarnăm în diferite situații, sub anumite pretexte, și parcurgem cu noșalanță această existență banală. Suntem cu toții aproape trași la indigo, urmărind acțiunile altora, ne purtăm papucii-ntre noi până rămânem fără tălpi și ne târâm pe genunchi înroșind asfaltul în urma noastră! Dacă, din întâmplare, apare printre noi unul ce merge în sens opus, ce nu-și trăiește normalitatea la parametrii noștri, vom face tot ce ne stă în putință ca să-i asigurăm eșecul și-apoi să-l arătăm cu degetul ca pe-un exemplu de faliment total, ca pe-un rebel arogant care-și permite anormalitatea neînțeleasă de noi, tradiționalii, religioși până-n măduva oaselor, capricioși până la stele și aroganți până la zeii care se scaldă în lacrimile celor necăjiți! Nu cunoaștem limite atunci când e vorba să ne săpăm groapa unii altora. Cu hârlețul invidiei, al urii și-al judecății oarbe ne săpăm și ne-ngropăm unii pe alții fără resentimente sau prejudecăți. N-am înțeles că ne-am născut liberi și că fiecare poate să decidă în contul lui, fără să afectăm realmente deciziile și viața altora, liberi și ei la rândul lor! Religia ne-a îngrădit, iar creierul otrăvit cu idealuri false ne transformă într-o turmă ușor de condus! Soluțiile ne stau în fața ochiilor ca un panou publicitar, dar le ignorăm cu zâmbetul pe față și-ntr-un final, alții vor gândi în locul nostru, în timp ce ne vom înjunghia între noi, ca de obicei, lipsiți de orice fel de perspectivă, cu gândul la un personaj imaginar, ce şade deasupra norilor cu binoclul pe noi!