2057 - Emilian Lican

Dacofobia legendarilor din legendele nescrise, alimentează mărețul sentiment de identitate națională... Sunt gândurile mele din viitor... Un viitor atât de prezent că poate nu își merită trecutul...
Sunt în anul 2057, conectat la consola implantată în lobul temporal, pe care am achiziționat-o la reducere într-o zi de „Black Everyday”. Black Friday a dispărut în urmă cu zece ani din cauza nivelului de trai ridicat din România. Totul devine incredibil de real și alunec dincolo de vise, poate și dincolo de o realitate paralelă...
În fața mea se derulează genericul jocului de parcă aș urmării episodul al XX-lea din STAR WARS...
Indiferent de natura exaltatoare de patriotism, patriotism modificat chiar şi genetic, cetățenii S.U.A. se denumesc americani iar băştinaşii din acest teritoriu cu strămoşii lor maiaşi îşi spun americani, austriecii din Austria sunt austrieci, ruşii sunt ruşi, francezii sunt francezi iar singurii indieni sunt de fapt din India etc. ... Cetățenii din România sunt şi vor rămâne români, asta este, trebuie să acceptăm realitatea. Nu mai avem cum să ne denumim daci!
Adevărul crunt trebuie în sfârşit recunoscut iar dacă am ajuns să fim români se datorează de fapt şi dacilor liberi din Maramureş, Bukovina şi Moldova care nu au stârnit nici un interes pentru romani şi apoi celor care au continuat ulterior lupta până la jertfa supremă pentru statornicia sangvină a acestui pământ... Romanii cu cine să se mai lupte? Cu ciobanii şi olarii sau comercianții care îşi vedeau de rostul lor, ba mai mult aceştia erau protejați chiar de interesele vecinilor din zonă care în acele momente ar fi nenorocit victorioasele legiuni romane doar cu un singur strănut nord-estic... Victoria asupra dacilor a fost un dezastru pentru Imperiul Roman atât economic cât şi din punctul de vedere al resurselor umane... Singurul lucru care a mai dat strălucirea motivației pentru campania luptelor cu dacii fiind cantitatea imensă de aur şi argint care deşi le-au mai îndulcit aceste victorii, parcă nu a dat justificare acestor lupte fratricide... De fapt dacii nu au fost asimilați de romani. Pur şi simplu au fost decimați. Ştim desigur că în sudul României de azi până şi femeile dace erau adevărate zeițe luptătoare iar acestea nu aveau voie să se mărite până nu ucideau un anumit număr de duşmani. ,,Amazoanele” care nu reuşeau acest lucru ajungeau să presteze alte activități necesare în colectivitățile din care făceau parte. Cei rămaşi în afara luptelor au supravețuit ducând cu sine tradițiile şi obiceiurile dacice printre care şi limba noastră de structură latină.
Pun pauză mentalică la joc și încep să cuget:
Pur şi simplu nu voi crede că dacii liberi au fost romanizați sau cum aud mai nou pe la dacofobi că romanii au fost dacizați... ! Să fim serioşi! Părerea mea este că aşa zisele secrete ale Vaticanului sunt doar nişte prostioare aruncate în opinia publică, amatoare mai degrabă de senzațional decât de adevărul istoric. Este mult mai uşor să crezi fără a cerceta dar atunci interesul pentru credință, interesul pentru istorie, până la urmă chiar şi interesul față de propria identitate națională ar dispare, ducând în cele din urmă la o masă incontrolabilă de oameni care nu vor mai putea fi manipulați niciodată...
„Ce este de făcut”, s-au întrebat poate chiar francmasonii Vaticanului pentru că nimeni nu mai crede în nimic iar roboții care să înlocuiască omul încă mai au de așteptat până să fie cu adevărat funcționali... „Am găsit!” Şi-au spus ei:
,,- Aruncăm diverse idei despre secretele din arhiva noastră de la Vatican. Plătim un scriitor talentat să scrie despre ele, finanțăm realizarea unor filme documentare, chiar şi artistice care să aprindă imaginația receptorilor înfocați de inedit... Astfel dictonul ,,crede şi nu cerceta" va fi din nou paradoxul care va aduce contrariul în mințile oamenilor iar cercetarea îi va face în continuare mai uşor de manipulat."
A fost Nicolae Ceauşescu francmason sau apropiat al francmasoneriei? Eu cred că a încurajat în laboratoarele secrete ale securității, fabricarea istoriei mincinoase pentru a reda un sentiment înălțător de patriotism comunistoid care încă mai dăinuie şi azi, perpetuat de transmițători, unii politici, alții culturali, alții chiar frumoşi şi naivi dar care speculând oportunitatea vedetismului sigur, realizează emisiuni, diverse articole dacofobe. De ce nu? Pare interesant să vedem cum „legendarii”, aşa îmi place să le spun celor care se străduiesc să umple un gol imens de 1000 de ani din istoria teritoriului getic într-un mod naiv, anumite adevăruri cum ar fi credința dacilor în Zamolxe, cu adevăruri ascunse, zic ei, cu stupefianta manipulare a energiilor paranormale duse până la forțele benefice izvorâte din inima munților care se pare că ne-au ales pe noi să fim Buricul Pământului... Ultimii Jedi ai unui scenariu dintr-o istorie îndepărtată...
În primul rând sunt de părere că dacii adevărați nu credeau în nimic! Erau un popor foarte liber şi neconstrâns de dogme religioase. Fiecare dac îşi trăia la maxim viața de zi cu zi, fiecare după nivelul social la care se afla în comunitatea sa. Cred că această libertate i-a dus de fapt spre primul pas al decăderii spirituale şi sociale urmat în final de ultimul pas: înfrângerea lor de către romani. Propriile căpetenii ale triburilor dace nu îşi mai puteau organiza şi coordona oamenii pentru luptele de apărare dar nici ale lucrătorilor din minele de aur, fapt care a determinat imposibilitatea plăților către protectoratul fraților romani. Acum să fim serioşi care firmă de pază din ziua de azi şi-ar presta serviciile pe datorie... Ideea este că teritoriul dacic dintr-o de necontestat măreție şi putere a mai continuat să existe doar ca şi o zonă de tranzit, de exploatare, însă şi fără reale garanții, protejat atât cât s-a putut chiar de daci dar în mod special cu ajutorul romanilor la sud iar la nord de vecinii cu traiectorii comerciale, asigurând astfel siguranța drumurilor de interes comun... La un moment dat, Zamolxe, omul, reîntors din călătoriile sale reuşeşte să colaboreze cu şefii unor triburi şi să pună bazele primei religii, influențat se pare de iudei... Astfel s-a încercat o domesticire a dacilor care ar fi reuşit să se reorganizeze şi să încerce să prevină nenorocirile viitoare... Mai cred că nici nu mai contează dacă Zamolxe a fost inițial om sau a fost Zamolxe un zeu al dacilor dintotdeauna... Au avut dacii un singur zeu? Interpretările izvoarelor arheologice arată că se rugau mai asiduu la o zeiță a fertilității decât la zeul suprem...
O mie de ani de tăcere sunt totuşi 1000 de ani iar lipsa confirmărilor scrise, lipsa chiar a unei singure monede din perioada aceasta tăcută a istoriei nu poate fi acoperită nici de către legendarii legendelor nescrise.
Sigur că este fascinant să dezbați, să manipulezi anumite idei conspirative, să te distrezi jucându-te cu mințile oamenilor arucându-le poveşti cu secretele Vaticanului... Totuşi încercând această contrariere argumentată sau chiar de multe ori slab argumentată, caut să mă salvez din această utopie a legendarilor prin a nu accepta tot ce îmi serveşte media de consum pentru că senzaționalul pe care ei îl vând, eu nu vreau să îl mai cumpăr, pentru că prefer o istorie adevărată de la care să plec şi nu o minciună frumoasă şi legendară în care sâmburele de adevăr poate nu a existat vreodată şi atunci mi-am format propriile concluzii:
1. În mare măsură obiceiurile şi tradițiile noastre au rădăcini dacice...
2. Nu este rău că suntem români dar ne-am născut în România iar faptul că am putea să ne schimbăm numele în daci nu va schimba acest sentiment cum nici dacă pe steagul tricolor ar flutura şi lupul dacic...
3. România de azi continuă să fie un teritoriu de tranziție şi tare mă tem că aşa o să fim şi în viitor până când o să ajungem secătuiți şi de cea mai importantă resursă: resursa umană... Ce mai contează într-o țară a tranzițiilor în care probabil se vor experimenta în viitor chiar şi roboții pentru sex în timp ce oamenii aleși, scăpați de tranziție, vor plăti abonamente la televiziunile interactive HI9D care vor transmite spre amuzament, experimentele realizate, iar omul care foloseşte maşinăria va zâmbi tâmp şi natural de extazul oferit, neştiind că este filmat chiar de ea, de minunata maşinărie primită cadou într-o perioadă de „Black Everyday”...
4. Dacii au mâncat bătaie de la romani şi indiferent că ne place sau nu ne place că ne numim români trebuie să recunoaştem asta fără prea multe explicații şi să ne spunem răspicat punctul de vedere şi anume că noi românii ne dorim să înceteze experimentele asupra acestei nații şi chiar să ne purtăm cu mândrie numele, acest nume pe care până la urmă chiar francmasonii l-au ales...
Tocmai mă gândesc la a V-a concluzie când un lătrat gros și sacadat urmat de alte lătrături sacadate, finalizate de un urlet prelung mă fac să mă deconectez de la consolă şi încerc să mă îndrept spre uşă pentru a vedea de ce latră Cățaua Zugrumată. Aşa o cheamă pe cățeluşa noastră care şi-a primit numele după ce am salvat-o dintr-un laț într-o pădure. Stați liniştiți, nu din Pădurea Baciu...
Nu ajung până la uşă că mă împiedic de ceva şi mă cufund într-un tunel întunecos de 1000 de ani... Aud totuşi ecourile vocii soției mele:
- Ce ai dragule, lele, eşti, ti, ti... somnambul, bul, bul...
O luminiță paranormal de jucăuşă aflată la capătul tunelului întunecos se măreşte treptat până ajunge în fața mea precum o icoană în care mi-se desluşeşte zeița fertilității cu forme minunate, cu ochii căprui şi părul blond... şi în timp ce îmi vorbeşte, imaginea se transformă într-o minunată calitate HD sau chiar 4K care o transformă pe zeiță în nevasta mea frumoasă, tot cu ochii căprui, tot cu părul blond...
- Ce ai că umbli prin somn? Mă întreabă soția mea.
- Cum umblu prin somn? Eram la birou şi Cățaua Zugrumată lătra. Tocmai mă pregăteam să scriu a V-a concluzie despre țara noastră România şi... şi zeița mă întrerupe mirată:
- Cred că te-ai lovit la cap de calorifer, uite că ai şi sânge pe frunte... Mai şi debitezi prosti... Ce țară? Ce România? Măi omule, țara noastră este: Dacia!
Mă uit aiurit la ea şi zâmbesc dar nu de extaz, pur şi simplu am un zâmbet pierdut în timp ce mă gândesc la două variante alternative ale unor realități de la unul din posibilele capete ale tunelului:
1. Chiar sunt dac şi am visat nişte tâmpenii cu o țară România.
2. De fapt sunt în viitor şi experimental am redevenit daci iar frumoasa din fața mea este un minunat android care îmi face experiența existențială deosebit de minunată...
Nici nu vreau să mă gândesc la a III-a variantă cu o posibilă realitate românească... Le prefer pe oricare variante din primele două!
Întind mâna dreaptă spre nevasta mea şi o cuprind tandu de încheietura mâinii stângi încercând să simt un puls care să-mi confirme înşelarea unor bănuitoare suspiciuni... Simt uşoare tresăriri prin venele ei uşor albăstrui iar chipul mi-se luminează de fericire şi exclam:
- Chiar eşti reală! Mă priveşte ciudat şi zâmbind la rândul ei, încearcă să-mi spună ceva în timp ce imaginea icoanei se limpezeşte într-o calitate neinventată până acum, o imagine căreia îi spun dintr-o aiureală, HI9D...
- Hei, trezeşte-te! Ce ai?

Deschid ochii buimac şi realizez că iar am avut un vis în vis... Nevasta mea, zeița realităților mele continuă să mă întrebe:
- Iar ai avut coşmaruri? Ai vorbit prin somn toată noaptea...! Aş fi vrut să-i răspund că a fost un vis frumos dar o întreb cu tristețe:
- Țara noastră este România?
Îmi răspunde zâmbind:
- Nebunule, țara noastră este Moldova! România nu mai există! Ai uitat că a fost asimilată în experimentele Uniunii Europene? Gata, chiar sunt disperat! Am nimerit iar la capătul greşit al tunelului...
Undeva, o lupoaică urlă sinistru precum o cățea sugrumată de lanțul cu stele țintuite în jurul grumazului ros de vreme, jelind după o nouă speranță care nu va mai fi uitată...