Poezii despre Vise:

Sparg şi geamul acestei zile Să
eliberez lumina din pieptul meu
Noaptea lui Procust e fără mar
gini Cel mai fidel cititor tăcerea

Asa de aproape mi te arati
Si lasi in urma praf de stele
Parfumul tau trezeste morti
Din glezna ta rasuna zdranganele.

Cu tine floarea-i mai albastră,
Cu tine teiul a-nflorit,
Şi doina urcă-n cer măiastră
Şi tot finitu-i infinit.

File căzute din memorii
Pe-argintul amintirii noastre
Pun mozaicul de istorii,
Vise trecute și albastre.

Mă văd în noapte fără zare
Duc calul de dârlog și-n frică,
Iar cumpăna scârțâitoare
Găleata plină o ridică.

Am ieşit la promenadă
este ora nouă,
sub umbrela mea albastră,
nu-mi pasă că plouă.

Mi-e sufletul cuprins de înserare,
O ceaţă străvezie-n jur pluteşte
Ca o ascunsă , rece, grea tumoare
Ce în vertebra lumii prinde-a creşte.

M-am strecurat în sufletul tău
şi am cules bobocii visului
încolţit pe ramul iubirii...

De ce în iubire e totul durere,
De ce în iubire privim doar în sus,
De ce în iubire şi lumea-i părere
Şi plângem cu doruri crezând în Iisus?

Mă-mbrac cu fiori de verde-ncolţit
Şi vin să îţi bat la fereastră,
În atrii vulcanul, nestăvilit,
Se zbate cu-o forţă nefastă.