Poezii despre Viaţă:

Sînt cel ce vă urează-o zi mai bună,
În viaţa asta searbădă şi grea,
Şi care îşi doreşte să vă spună
Că încă mai e loc şi de-altceva.

Lasă-te alintată de petalele rozelor
și nu le vei simți spinii sfâșiindu-ți carnea.

Lasă-te sedusă de gustul aromat al caiselor din iulie

Laudă capitalismului de aici și de pretutindeni
Da de trei ori da Capitalismul este cel mai echi
distant sistem social Lui și numai lui îi suntem
datori cu viața și cu moartea Indiferent dacă

Ca un cocor astenic şi cuminte,
În legea primăverii ce-a venit,
Mă-ntorc cu gîndul gol de vechi cuvinte,
Şi-mi amintesc c-odată ne-am iubit.

Stele pe cer
Scântei
Sub potcoavele cailor

Pe portativ
Devin note bătăile inimii mele
Coplesit de emoții
Mă îmbrac într-un cântec

în timp
gândul meu va deveni un înger
cu-aripi înmuiate-n versuri de sânge
voi plânge usor

Te văd cu ochii închiși
așezi cu blândețe
perdea multicoloră
peste o inimă

Nu te-am văzut demult.
Te-aş fi uitat dacă între timp
oamenii nu ar fi început să poarte chipul tău
şi arborii să te îmbrăţişeze de la o vreme cu scoarţa

E gândul încleștat de mintea-ntortocheată
Săpând în mod sinistru noi brazde în tăcere,
Circumvoluțiuni ca matca desecată-
Prostia le trasează după "divina" vrere.