Poezii despre Viaţă:

Când. ..

Când simți că viața e pustie
Și sufletul împovărat

Eu sunt ce sunt ,un gram de pământ
Viața ce trece ,viața ce vine
Sclipiri de neliniști ,purtate de vânt,
Îmi cresc și spini în visurile pline

N-am crezut de e poveste, ori pe bune s-a-ntâmplat,
Dar asear’ primii o veste, cică s-ar fi anunţat
La teve și prin ziare, urlă-ntregul cartier,
Că s-ar da la fiecare câte-o primă de șomer,

Mi-e dor de casa mea,cea părintească ,
cu mărul din gradină înflorit,
de chipul mamei,fraților- zâmbească,
de tata,de bunica mea cea bună,

Într-un parc,la grădina zoo,mă vrea un cimpanzeu
Ca partener,cu iz de semanticism,la taclale,
El obținând un voucher de la comunul Dumnezeu
Sa meargă în vară la clasa de semne arbitrare.

UNDE E NAȚIA ROMÂNĂ?

Stăpâni de-o clipă peste clipe
tremurând în fața inerției vieții

ZILELE DIN URMĂ
( || )

Pământul se invârte îsi face treaba încet

Acolo unde obscurul sfârșește
Și miresme de lilă se-ntrupă
Cu tact alaiul bucuriei pornește
Proaspăt primenite clipele zburdă.

Am rămas unda pronosticului aruncat pe strada murdară,
Căutăm ce nu avem și nu vom avea niciodată,

în anotimpuri
aproape identice
ne scăldăm
clipele