Poezii despre Viaţă:

La ce sunt bune salbele la gât
Ca ce să strângi averea toată
Când viața-i dată cu-mprumut
Și bunătatea-i cheia pentru Poartă?

Tipa mă are;
La fiecare forțată versificare
Desbracă de caracter stilatul alfabet,
Din spațiul alb.

Ne petrecem ca frunza de frig lovită;
Fost-am din muguri
Și floare și lăstari.

am rupt o bucată de-albastru
si-am așezat-o peste pânza gălbejită de toamnă
si-a devenit vară
am rupt o bucată de negru si am așezat-o peste pătura zilei

m-am luat la ceartă cu dumnezeu
pentru doi bănuți de argint uitați într-un cufăr
undeva in marea roșie de sânge
de cai si călăreți cu zale

sunt o rază de întuneric care alunecă-n trecut
lipsit de remuscări
cântăresc timpul
un fel de iubire amestecată cu săruturile tale

o artă neterminată
este povestea
aceasta

ai murit
pe limba unui scriitor se nasc alții ca tine
enigmatic de-ar fi acel zbor
in bătăile de-aripi ale unei păsări pe moarte

Deschid și eu televizorul
La fel, cum face mai tot omul;
Să văd poate un film, o știre,
Ceva să ies din amorțire,

Frica imi tremură-n oase
un dans prizonier între lumi
si hoitul din mine miroase
miroase a joc de nebuni