Poezii despre Viaţă:

Sunt clipele iluzii spre nimic,
o fericire-ascunsă în durere,
nu regăsesc în mine vreo plăcere...
îți voi trimite dragostea-ntr-un plic

Cu Bacovia la o cafea
recitându-i iar Lacustră
se îneacă stea cu stea
și rămân singur sub lustră

Mi-atinge-amurgul lacrima din vis,
S-au ofilit salcâmii pe sub gene,
Iar gândul meu un ciob de paradis,
O iarnă grea prin sufletu-mi se-așterne.

Salve pueri Salve Caesar magister imperator
Ce clasă domnule marfă nu alta
bombă cu efect întârziat
striată de zgomote și țipete preistorice

De câte ori ţi s-a-ntâmplat
să-ţi pui banala întrebare:
- Cu ce-am greşit eu, Doamne, oare?
Nu-mi amintesc de vreun păcat ...

“Am văzut o vietate
……………..căutând printre gunoaie
Vietatea nu era un câine, nu era pisică, nu era şoarece
Vietatea, Doamne, era un om”(Manuel Bandeira)

Când am vorbit cu frunzele din mine
Era o toamnă Galbena si tristă
In palma ei un petec de batistă
Era pătat în lacrimi pentru tine

Eu (mă) educ
tu (te) educi
el (se) educă
ea (se) educă

IN PROFUNZIMEA SUFLETULUI

In profunzimea sufletului
Sunt puse acele sperante

Se-apropia să bată iar ceasul de păcate,
Uitat încă de alţii, neregăsit de mine,
Mă pregăteam să plec din nou, ca după Graal,
Să mai dezgrop din vechi o altă amintire.