Poezii despre Singurătate:

Vreau să-mi plec fruntea
pe umărul amurgului
apoi să-mi întorc
privirea

Stam în mijlocul mulţimii
şi eram orb şi mut
de atâta singurătate,

Alături de iubiri xeroxate,
privesc în urmă lacăte de plumb
și sper la clipa când vor arde,
se vor topi pe muntele din scrum.

Stând pe un scãunel cu trei picioare,
Te întrevãd, la uşa din cerdac,
Gândindu-te la vremea viitoare
Şi la nepoţi: cum sunt şi ce mai fac...

STRĂINI STRĂBĂTÂND

de Marian Florentin Ursu
*

LEGĂNAREA ALBĂ A PIETREI

de Marian Florentin Ursu

Mă holbez în praful pufului de lună
Și aș vrea să te mai țin de mână.
Lungi copaci cu umbre dese
Schimbă vorbe neînțelese.

Curg paznicii nopții, mistere și-atracții,
Coboară din sfere, divine vibrații,
Îmi împletește luna o zeghe de-argint
Ce aripile-mi leagă cu plăsmuiri ce mint.

Un uragan de cuvinte și un taifun de idei
Mi-au dispărut iarași din minte …
Vai ce neplăcut obicei !

O toamnă tristă cu lacrimile mari de struguri,
Valsează ca nebuna cu vântul de la miază-noapte ...
Și mustul nou ce spulberă ale memoriei vechi diguri
Redeșteaptă simțurile adormite între șoapte ...