Poezii despre Singurătate:

Când, înspre zări, tăia de-a latul noaptea
Un rătăcit drumeț, fără de umbră,
Se prăvălea în râpa bolții, sumbră,
O stea din Drumul-Robilor. A șaptea.

Mă gândesc la posibilitatea unui existent,
În mintea mea se amestecă tonuri cenușii
A unor culori care mă tulbură de ani
Dar nu pledez vinovată nici dacă aceste amprente

RĂSĂRIT DE PĂDURE

de Marian Florentin Ursu

AMURG PESTE FRUNTE


de Marian Florentin Ursu

CICATRICI ÎN CEAŢĂ
de Ursu Marian Florentin
*
Parcă prin burgul de aramă doar ecoul,

Îți scriu din larma lumii zăpăcite,
De unde, trist, tot sângerează-un vis
Printre iubiri, trădări și compromis,
Din lumea unei Ane vii, zidite.

Pentru toate momentele când degeaba te-am așteptat
Pentru toate momentele în care doar eu am luptat
Pentru toate clipele în care nu m-ai suportat
Pentru toate vorbele spuse necugetat

Te vãd mergând nesigur şi încet,
La pas cu bãtrâneţea obositã.
Pari ca un cãlãtor fãrã bilet
Dar, la un loc cu gloata ce se-agitã.

Mi-aduc aminte merele de vară,
Când noi, copii, la mama mai eram,
Şi stând de vorbă câteodată seara,
Cu cât de mare poftă le mâncam !

Un zid, dărâmături într-o splendoare recalcitrantă
Legată de mâini cu lanțuri de fier veridice
Care să-mi stăpânească pofta de a mă zgâria pe trup.
Mă inund cu minciuni multiple într-o antonime care mă depășește.