Samoila - creaţii proprii

Strugurii se-mbatǎ-n soare
Dormind pe frunze ruginii
În timp ce-n toamnele târzii
Greierii cântǎ la chitare.

Sǎ vorbeşti azi româneşte
E-o dovadǎ de curaj
Printre tineri şi dopaj
Cu cuvântul ce rǎneşte.

Lumina sǎ o cǎutǎm
În noi,
Cei care vieţuim aici,
Vioi.

De ce vrea asta un om normal
Sǎ treacǎ drept un demnitar?
Când el, de fapt e un papagal,
Un pierde-varǎ, dar venal.

Douǎ lebede albastre
Pe malul Mǎrii Negre stau
Anunţând nişte dezastre
Ce au în ele pe ,,bau-bau”.

,,Regele”, când e pe tron
Şi priveşte curtea lui
Regeşte,
E adevǎr,

Sunt bun, sunt drept
Şi de temut,
Deci,
E-un lucru înţelept

Copilul, de s-a nǎscut,
Nu ştie prea multe.
Astfel,
Chiar de la-nceput

Lângǎ geam
De te-ai plasat
Şi te uiţi la trecǎtori,
Dacǎ

Vǎd poeţi care citesc
În inimi necunoscute,
Lǎsându-şi gânduri, e firesc,
Sǎ curgǎ