SAlecsandru - creaţii proprii

Sangele,in herghelia carnii
Nu poate salbatic sa alerge
Spre focul de-o clipa al prihanei,
Cand Mirele,in nuferii inimii

Sub soarele cel arzator de vara
La sanul tau adapostesti o fiara
Vrajmasa pe jertfirea milenara
Facandu-si multe planuri sa te piara.

Coboara vara-n lana de pe oi
Si mieii pasc lumina pe carare.
Mi-am furisat privirea inapoi
Spre golul cosmic dintre madulare

Ce cauti tu in ziua noptii roase
De soarecii iluziilor mele?
Cuvintele de tine sa ma spele
Cum luna spala nopti intunecoase!

Clopotele crinilor salbatici
Bat la poarta schitului de ceara
Mantia penumbrelor de seara
Peste pieptul stancilor coboara.

Nu te teme!Sunt cu tine
Orice ti s-ar intampla;
Duhul Meu la tine vine-
El te va inviora.

Lumina zdrentuita-n curcubee
A poposit in lume prin femeie ;
In cort umil de lut incatusata
Atarna doar de nevazutul Tata.

Iubirea nu priveste spre trecut
Si niciodata nu-i razbunatoare
In piept ea straluceste ca un soare
Iubirea-i cel mai valoros avut.

Sufletul imi canta
Ca o vioara cu strune de foc
Vibrand in aerul sferic
Al noptii,

Sunt cel ce vede oastea de cantari
Vuind prin apa indepartatei mari
Ce ne mangaie-n vremi de reverie.