SAlecsandru - creaţii proprii

Nu vreau nimica de la tine
Decat sa stii ca te iubesc;
Danseaza sangele in vine
De cate ori te intalnesc.

Sunt duh invaluit in trup
Ca intr-o inchisoare
Si nu stiu zidul cum sa-l rup
Si sa privesc iar soare.

De cand martiala tacere
Te-a promovat slujitor,
Un spectru diform de durere
Ma fulgera-n noapte si zori.

Ai alergat ca armasarul,
De viata grea nu ti-a pasat
Caci ai primit din ceruri harul
De-a deveni ce esti:barbat.

Iubire cruda,foc strain,
Aducatoare de suspin,
De ce-ai venit in viata mea
Si vrei sa fii regina-n ea?

Mi-e dor,mi-dor nebun de tine,
De ochii tai cu-a lor lumine;
Mi-e dor de paru-ti incretit
Cu straluciri de antracit,

Cu cata ura-ai fost primit
De-a noastra omenire,
De parca,Doamne,ai venit
S-o duci inspre pieire.

Incatusat in hainele de lut,
Nu poti incepe zborul printre astre
In locul pacii de la inceput
Al sfintelor nemarginiri albastre.

Gradina suspendata de cuvant,
E locul pacii,celalalt pamant;
Acolo esti chemat sa locuiesti
Dar pan-atunci mai trebuie sa cresti:

Cand am pe Domnul calauza,
Cum credeti voi ca -m sa ma tem
De rautatea ce m-acuza
Si-arunca asupra mea blestem?